Firu-n patru

Descriere

Un impresionist merge din senzatie in senzatie, se povesteste, cu alte cuvinte, chiar cand scrie proza! Dar lipsa de obiectivitate nu mai poate fi atunci o acuza, pentru ca obsesia impiedica transferul obisnuit de personalitate. Lovinescu a cunoscut aceste adevaruri, pe care le-a teoretizat, dealtfel, si in opera sa critica. Existenta in individualitate avea in vedere nu numai lipsa de aderenta la formele vitale ale vietii, ci si cercul vicios al biografiei lipsite de evenimente si al unui spatiu al gravitatii tocmai prin aceasta senzatie de inactual si de imponderabile absurde. Romanele lui Lovinescu refac acest straniu teritoriu al dezintegrarii psihologice, intr-un timp punctat de ""momente muzicale"" si ani ""dezindivi-dualizati"", incercand sa fixeze chenarul unui peisagiu sufletesc a carui unitate se destrama sub imperiul renuntarii. Scriitorul cauta, in compensatie, aspectul imutabil al realitatii, certitudinea intamplarilor traite si a lucrurilor stiute, fugind de imprevizibil sau traind, cel putin cu aceasta stranie iluzie a atemporalitatii. Prezentul se consolideaza in proza sa mai ales prin ""totalitatea momentelor trecutului"", de unde si impresia generala a unei imobilitati programatice, nascuta din teama degradarilor firesti, si o curioasa filosofie a calatoriei, a intocmirii si a continuitatii psihologice exclusiv sub raportul experientei sau nonexperientei personale. Dar, aici nu mai este vorba despre vreun fel de solidaritate, cu sine sau cu altii, ci de o sistematica intoarcere la pragul obsesiilor, ""in circuitul inchis al acelorasi sentimente"" sau ""in cutia de rezonanta a amintirii"".Rememorarea este ea insasi, prin urmare, o forma a calatoriei, a renuntarii; personajele se despart de cele mai multe ori pentru simplul motiv de a-si putea aminti. Intalnirea a doua destine nu rezolva, ci limiteaza, in aceste conditii, ""liberul exercitiu al functiilor sufletesti"". in sensul acesta trebuie inteles si refuzul riscului si deficitul si spaima de viata sau lipsa