Vântul prin gaura cheii. Seria Turnul Întunecat (4-5)

Descriere

Vantul prin gaura cheii este o punte perfecta intre romanele patru si cinci din seria Turnul intunecat, o poveste despre pistolarul tanar si pistolarul batran.   Roland Deschain si tovarasii lui pleaca din Orasul de Smarald, dar sunt opriti de o furtuna periculoasa. La adapost, Roland are timp sa le povesteasca despre zilele lui de tinerete, cand a fost trimis de tatal lui sa cerceteze cazul unui metamorf criminal in oraselul Debaria. Acolo il ia in grija pe Bill Streeter, un baietel curajos, dar foarte speriat, singurul martor in viata al faradelegilor creaturii. Ca sa-l linisteasca, Roland ii spune povestea „Vantul prin gaura cheii“, pe care el insusi a ascultat-o de nenumarate ori de la mama lui.   O poveste in poveste – asa se construieste intregul roman, imbogatind, astfel, mitologia si lumea fascinanta a Turnului Intunecat.   Un puzzle care se asaza la pas alert, cuprinzand aventurile unui pistolar tanar, varcolaci si o naratiune convingatoare. - Shortlist Fragment din cartea "Vantul prin gaura cheii. Seria Turnul intunecat" de Stephen King " Roland impinse pestele inapoi in apa cu varful cizmei sale scalciate.  — Throckenul vostru simte ca se apropie, remarca Bix, privindu-l pe Roland. Trebuie sa aveti de grija.  Roland nu-i raspunse imediat. O amintire clara ii rasari din strafundurile mintii, una din zecile de xilografii colorate manual dintr-o carte veche si draga. Semiluna deasupra unei paduri; sase bumbleri asezati pe un copac daramat, toti cu boturile ridicate. In copilarie iubise cartea aceea, Basmele Fermecate ale lui Eld, mai mult decat pe oricare alta. Mama ii citea din ea inainte de culcare, in camera lui din turn, in vreme ce vantul puternic al toamnei isi fredona cantecul singuratic pe Ianga ziduri, chemand iarna. Da, „Vantul prin gaura cheii" era titlul povestii a carei ilustratie ii revenise acum in minte din negura amintirilor. Iar povestea aceasta era deopotriva inspaimantatoare si frumoasa.  — Pe toti zeii stransi pe dealuri! exclama Roland, lovindu-se in frunte cu podul palmei drepte. Ar fi trebuit sa-mi dau seama imediat. Macar dupa caldura nefireasca din ultimele zile.  — Vrei sa zici ca nu ti-ai dat seama? se minuna Bix. Si mai zici ca esti din Lumea Dinauntru!  Batranul tatai usor din buze.  — Roland? interveni Susannah. Despre ce vorbiti?  Roland nu o lua in seama. Privi de la Bix la Ete si iar la Bix.  — Vine urgia!  Bix dadu din cap:  — Da. Asa spune throckenul vostru si throckenii nu se insala niciodata cand e vorba de urgie. Pe langa faptul ca stiu sa vorbeasca nitelus, asta-i lucoarea lor.  — Lu... ce? nu intelese Eddie.  — Adica iscusinta, talentul lor, explica Roland. Bix, stii cumva daca exista pe malul celalalt vreun loc unde sa ne putem adaposti pana trece?  — Intamplarea face sa stiu.  Si batranul le arata dealurile impadurite ce se ridicau in panta blanda pe cealalta parte a raului Whye, unde ii asteptau un alt doc si o alta casuta nautica — insa nezugravita si mai putin impresionanta.  — Pe partea aia sa urmati poteca aceea care a fost drum pe vremuri. Se intinde pe Calea Grinzii.  — Pai, cum altfel? exclama Jake. Toate lucrurile slujesc Grinda.  — Ca bine zici, tinere domn, ca bine zici. In ce sa va spui, ca sa pricepeti mai bine: in roti ori in kilometri?  — Si asa, si asa pricepem, raspunse Eddie, dar mai bine in kilometri.  — Bine. Mergeti pe drumeagul vechi al Callei cam vreo opt kilometri... daca nu cumva chiar noua jumate... si o sa ajungeti intr-un sat parasit. Cele mai multe case is facute din lemn, deci nu v-ar fi de niciun folos; da' casa de rugaciuni e din piatra solida. O sa fiti la adapost. Stiu asta, pen'ca am fost si eu inauntru. Si va mai zic ca-i si o soba mare acolo. Da' negresit sa-i verificati cosul, daca vreti sa traga bine in alea doua zile cat o sa stati acolo. Si o sa va luati lemne din ce a mai ramas din casutele alea."