Steaua de la miezul nopții. Seria Tinerele Elite (vol.3)

Descriere

Steaua de la miezul noptii este al treilea volum al seriei Tinerele Elite Darth Vader, Voldemort, Maleficent... Acum puteti fi partasi la aparitia unui nou antierou fascinant: Adelina Amouteru!   Candva, intunericul acoperea intreaga lume, ca un lintoliu. Iar bezna avea o regina...   Adelina Amouteru le-a intors spatele tuturor celor care au tradat-o. Domnia sa despotica e incununata de succes. Numai ca fiecare biruinta ii sporeste reginei rautatea, pana cand cruzimea sa devine cea mai mare amenintare la adresa stabilitatii adevaratului imperiu cladit cu atatea sacrificii. Dar, atunci cand o primejdie nemaiintalnita le ameninta pe Tinerele Elite, Adelina se vede silita sa li se alature fostilor camarazi, pentru a porni intr-o aventura periculoasa, al carei tel este salvarea tuturor celor care poarta insemnele febrei sangelui. Vor reusi, oare, Pumnalele si Trandafirii sa isi dea uitarii dusmania? Sau aceasta le va aduce pieirea tuturor Tinerelor Elite?   Intr-o serie in care sunt infatisati adolescenti dotati cu puteri uluitoare, e absolut fascinant de urmarit drumul pe care Adelina Amouteru il parcurge si care o poarta spre iadul celei mai infricosatoare rautati, in timp ce ea se sileste sa-si controleze abilitatile si sa se cunoasca pe sine. - Washington Post Fragment din romanul "Tinerele Elite Volumul 3: Steaua de la miezul noptii" de Marie Lu: "Monstrul ma ajunge din urma si, cand imi ridic privirea spre el, ma cuprinde groaza. Pentru ca de-acum nu mai este o fiara! Pentru ca de-acum are chipul tatalui meu, schimonosit intr-o adevarata intruchipare a maniei. El ma apuca de incheietura si ma taraste pe podea. - Unde ti-e sora, mi Adelinetta? ma-ntreaba, cu vocea lui stranie, domoala, in timp ce incerc sa ma eliberez. Ce-ai facut cu ea? Violetta a fost cea care m-a parasit! N-a fost vina mea. De buna voie, fara s-o sileasca nimeni, m-a abandonat! - Ce-am facut, oare, sa merit o fiica de teapa ta? se-ntreaba tata, clatinand din cap. Cotim si intram in vechea bucatarie a familiei noastre, care e ca o pestera. Aici, tata ia un cutit de macelar de pe tejghea. Nu, rogu-te, nu face una ca asta! as vrea sa-l implor. - Tu doar deschizi gura si minciunile prind sa se reverse de-ndata, nu-i asa? se rasteste la mine. De la cine-ai invatat una ca asta, Adelina? De la unul dintre grajdarii nostri? Sau asa te-ai nascut? - Imi pare rau! Imi pare rau! baigui. Lacrimile imi curg de-acum nestavilite pe obraji. -  Imi pare atat de rau! continui. Dar nu mint. Chiar nu am habar unde se afla Violetta... Stiu prea bine ca nu-s o copila captiva in vechea mea casa! imi spun, incercand sa alung nalucile. Acum sunt in palatul din Estenzia! Sunt insasi regina Kenettrei! Vreau sa ma intorc la petrecere! De ce nu ma pot trezi, oare? Tata se uita in jos, la mine. Ma trage cu sila de brat si izbeste mana de podea. Strig atat de tare, incat aproape ca ma inec!  El asaza cutitul de macelarie pe incheietura mea, apoi il ridica deasupra capului. Inchid ochiul strans si astept lovitura. Va rog! Va rog, vreau sa ma trezesc! implor. Soaptele chicotesc cand imi aud rugamintea: Cum doresti, Maiestatea Ta! - Maiestatea Ta! Maiestatea Ta! Adelina! ma striga. Mana inclestata pe bratul meu isi slabeste, fulgerator, stransoarea. Ridic privirea si vad ca, de fapt, e a lui Magiano. Bucataria noastra cea veche a disparut, iar eu zac pe podeaua coridorului din palat. Magiano ma trage spre el. Suspin mai departe. Chiar daca chipul lui se citeste ingrijorarea, sarlatanul meu pare usurat sa ma poata privi din nou in ochi, in sfarsit.”