Comorile copilăriei

Descriere

Povestea lui Deal, Groh si Mirel s-a nascut intr-o frumoasa seara de vara, in care visam cu ochii deschisi la momentete copilariei. Zilele calde si lungi ale vacantelor in care joaca era principala preocupare, bunica pregatea cele mai aromate mancaruri, iar bunicul mesterea prin curte. Zile fara griji, pline de zambete si bucurie. Cei trei micuti sunt rodul imaginatiei, dar sunt inspirati de toti copiii cu idei nastrusnice, curaj si spirit de aventurier. Sper, de la mic la mare, sa va placa povestea lor si sa nu uitati niciodata sa va bucurati de comorile copilariei. - Autoarea   Intr-o amiaza, dupa ce si-au facut temele si si-au pupat mamicile, Grok, Deal si Mirel s-au intalnit la locul lor preferat, la umbra cea mai deasa si racoroasa, in fata unuia dintre cei mai intelepti si calmi locuitori ai Padurii Magice - Vechiul Nuc. Nu se puteau satura de povestile lui pline de farmec si invataturi. Caci Vechiul Nuc era adolescent atunci cand dinozaurii erau inca pe Pamant, in vazul tuturor si inca nici nu se gandeau sa se mute pe planeta Marte (unde locuiesc si astazi).  Fragment din volumul "Comorile copilariei" de Andra-Sorina Gruita: "Ce usor se formeaza prieteniile cand esti copil. Daca iti plac bicicletele sau ciocolata, matematica sau desenele, jocurile si padurile, negresit iti vei gasi un tovaras cu care sa te distrezi. Asa se intampla si cu cei trei. Plecasera de acasa de nici mai bine de trei ore si deja isi facusera doi prieteni noi. Erau tare multumiti de cum se desfasura ziua, dar gandul la continutul comorii nu le permitea sa stea prea mult intr-un singur loc, asa ca, dupa ce si-au promis ca se vor mai vedea cat de curand la un joc de Prinde Broasca, isi luara ramas-bun de la amuzantul ursulet si pornira mai departe. Drumul incepuse sa fie iar primitor, bratele copacilor nu mai erau asa unite, permitand frumosului Soare sa isi arunce razele pana jos. Era o adevarata placere sa mergi, in special impreuna cu cei mai buni prieteni ai tai si mai ales in cautarea unei comori. - Cum au reusit oare niste veverite sa fure comoara unor Pirati?!, intreaba Mirel. Adica stiu ca Veveritele ar fi in stare sa adune si sa ascunda si tot nisipul de pe o plaja, dar cum au ajuns ele pe corabie? Stiu sa inoate? Sau sa zboare? Si sunt rapide, asta e clar, dar piratii sunt mari, cu tot felul de arme si banuiesc ca s-au cam enervat cand niste dintoase mici au venit sa-i jefuiasca. Inaintau sprinten, imaginandu-si tot felul de situatii in care ba Veveritele au complotat cu Mos Ene, care a trimis rand pe rand toti piratii in lumea viselor, timp in care micile rozatoare au adunat cat au putut, ba ca au vorbit cu liliputanii, care le-au dat o potiune magica, din care daca beai trei picuri, ajungeai de dimensiunea unei ghinde, ba ca a avut loc o batalie in toata regula, pirat versus veverita. Radeau atat de tare, incat la un moment dat Mirel a scos un grohait involuntar, lucru care i-a facut pe ceilalti doi sa rada si mai cu pofta. Si tot mergand, povestind si razand, nici nu si-au dat seama cand au ajuns la baza unui deal falnic, acoperit de un verde catifelat, deasupra caruia zburau multe pasari colorate. - Ce fel de pasari sunt? Nu am vazut niciodata asa ceva. Par ciudate."