Prințese necuviincioase

Descriere

Printese necuviincioase. Povestiri istorice adevarate fara final fericit Crezi ca stii totul despre printese? Ai citit povestile fratilor Grimm, te-ai uitat la desenele animate Disney si te-ai bucurat cand ai aflat ca au trait fericite pana la adanci batraneti? Vietile adevaratelor printese nu seamana insa cu nimic din toate acestea. Desigur, multe dintre ele au fost gratioase si binevoitoare cu supusii, dar la fel de multe au fost nemiloase in dorinta lor de putere si toate au tinut ascunse de ochii lumii secrete murdare. Printesa Stephanie von Hohenlohe a fost o spioana nazista. Elisabeta, imparateasa Austriei, dormea cu o masca de fata facuta din carne cruda de vitel. Printesa Olga din Kiev a ucis mii de barbati, iar printesa Rani Lakshmibai conducea soldatii pe campul de lupta tinandu-si copilul legat de ea. Printese necuviincioase contine minibiografii ale tuturor acestor printese si ale multor altora. Fragment din cartea "Printese necuviincioase" de Linda Rodriguez McRobbie: "Desi Sikelgaita ar fi putut deveni un pion oarecare in manevrele politice ale familiei, apoi ale sotului ei, nu s-a intamplat acest lucru. De fapt, a fost atat de grozava, incat a meritat ca o suta de ani mai tarziu sa apara in consemnarile unei fete regesti dintr-un imperiu rival. Conform Anei Comnena, istoric si printesa bizantina din secolul al XII-lea, Sikelgaita a dezaprobat campania normanzilor impotriva bizantinilor din 1081. Robert ocupase deja o mare parte din sudul Italiei, inclusiv Salerno, iar Sikelgaita a incercat sa-l convinga sa nu-si forteze norocul cu superputerea invecinata. Dar, dupa ce Robert a hotarat sa-i ignore sfaturile, Sikelgaita a decis sa faca mai mult decat ii cerea datoria de sotie. imbracand armura („avea cu adevarat o statura impresio-nanta"), a plecat cu sotul ei la Brindisi, pe coasta Italiei, si a traversat Marea Adriatica pentru a-i infrunta pe bizantini pe teritoriul lor. Robert si normanzii nu le puteau tine piept bizantinilor. Temandu-se pentru viata lor, oamenii lui Robert au inceput retragerea, ceea ce a maniat-o cumplit pe Sikelgaita. Uitandu-se cu „asprime" la ei, a strigat: „Cat de departe veti fugi? Opriti-va! Fiti barbati!" (Poate nu exact cu aceste cuvinte in stilul lui Homer, dar ceva asemanator in propriul dialect, dupa spusele Anei Comnena.) Povestea continua astfel: timp ce acestia fugeau mai departe, ea a insfacat o sulita lunga si a alergat spre ei in galop. Asta i-a facut sa-si revina si s-au intors la lupta". Si au castigat, cel putin pe termen scurt. Peste doi ani, Robert a fost fortat sa se intoarca in Italia si sa-si apere aliatul, pe papa, impotriva hraparetului si sfantului imparat roman. Doi ani mai tarziu, Sikelgaita s-a intors in Bizant cu sotul ei, gata sa-si adune soldatii. De aceasta data, discursurile ei de incurajare nu au mai fost de ajuns si, pe neasteptate, sotul ei a murit intr-o criza febrila in timp ce-si pregateau intoarcerea. Normanzii nu si-au mai recuperat pamanturile castigate de bizantini."