Dorință (Carte pentru toți)

Descriere

Mathinna, o fetita aborigena din Van Dieme`s Land, este adoptata de exploratorul Sir John Frankilin si de sotia sa, Lady Jane. Franklin este increzator ca va reusi sa o civilizeze pe Mathinna, dar cand acesta moare intr-o expeditie artica, Lady Jane ii scrie lui Charles Dikens, cerandu-i sa-i apere reputatia lui Franklin pe fondul zvonurilor ca echipajul sau a trecut la canibalism. Dikers raspunde prin punerea in scena a unei piese in care joaca rolul principal - Franklin -, dar se indragosteste de o actrita de optsprezece ani. Pe masura ce ratiunea lasa loc dorintei, granita dintre civilizatie si barbarie dispare, iar Mathinna, acum o postituata adolescenta, dispare intr-o noapte fatala.   Flanagan combina evenimente istorice partial cunoscute pentru a crea o fictiune complexa si captivanta... O demonstratie ingenioasa, profunda si convingatoare a versatilitatii imaginative a acestui autor pe deplin stapan pe tehnicile sale narative. - Kirkus Reviews   O meditatie asupra puterii dorintei de a transforma vietile. PRoza lui flanagan este plina de maiestrie, eleganta si uimitoare. - Library Journal Fragment din cartea "Dorinta" de Richard Flanagan: "- Un om de nobletea lui Sir John se naste o data la o suta de ani, zise el incercand sa-si elibereze mintea de aceste viziuni teribile. Un Magelan, un Columb, un Franklin - ei nu dispar nici de pe pamant, nici din istorie. Lady Jane Franklin cunostea multa lume, ii mirosea gura si era temuta in destule cercuri. Nimeni nu mai stia de cate cuceriri sentimentale avusese parte. Se spunea ca e o femeie absolut fermecatoare, dar, privind-o in dimineata aceea, Dickens nu prea intelegea de ce. In loc de haine negre, de vaduvie, purta o rochie verde cu purpuriu si, la gat, un pandantiv stralucitor din portelan, cu profilul lui Sir John pe fond alb - o coincidenta ciudata, gandi Dickens. Ca si cum Sir John ar fi fost deja un sloi de gheata. - Gesticula tot timpul, parca era semafor nu o femeie de vita nobila, ii va spune el mai tarziu ami-cului sau, Wilkie Collins. Atragea atentia amiralilor si a doamnelor din inalta societate asupra unui singur lucru: „Sotul meu nu e mort!" E deplasata sau demna de lauda aceasta demonstratie de loialitate conjugala? Dar nimeni nu parea imun la mesajul ei - cum sa nege Dickens asa ceva? Lady Jane ii povesti despre cum intrase in contact cu cele mai inalte figuri, nu numai din Anglia, ci si din intreaga lume. Toti, de la tarul Moscovei la milionari americani, proprietari de cai ferate, trimisesera misiuni de salvare, dar fiecare misiune se intorsese cu mainile goale.  Lady Jane ramanea insa la fel de hotarata in dra-gostea ei, in refuzul de a vedea in acel mister o tragedie. Nimic nu facea sa creasca mai mult o femeie in ochii englezilor de rand decat refuzul ei de a se lasa prada deznadejdii."