Monsieur Karenin

Descriere

Ne aflam in iarna anului 1947, in Londra devastata de razboi. Tanara Albertine Whitelaw, o frantuzoaica sosita de curand aici cu sotul ei englez, raspunde unui anunt vazut intamplator si se angajeaza sa-i tina companie cateva zile pe saptamana unui batran misterios, un nobil imigrant rus dintr-o familie care a inspirat unul dintre cele mai cunoscute romane. Si, in timp ce el isi deapana incet povestea, viata Albertinei e rascolita adanc. Tulburator si puternic. - Sunday Times Traducere si note de Luana Schidu Fragment din romanul "Monsieur Karenin" de Vesna Goldsworthy: "Mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama ca rostise o ver-siune a numelui Whitelaw, pronuntat cu un jucaus accent frantuzesc. Nimic nu suna mai strain de limba franceza decat acel W cu care incepe si se termina numele meu de familie. La inceput am crezut ca ma grabeste sa intru. - Enchantk, Monsieur Carr, i-am raspuns, scotandu-mi paltonul si indesandu-mi manusile in buzunare. Citisem si tradusesem, dar nu mai vorbisem frantuzeste de luni de zile. Cuvintele sunau ciudat pe buzele mele, ca un cod secret regasit. - Moniseur Ka, m-a imitat el, ca amuzat de accentul meu. Numele astea englezesti ale noastre, doamna Whitelaw, nu sunt prea placute pentru o ureche galica, nu-i asa? Avea probabil putin peste optzeci de ani si era la fel de inalt si de subtire ca fiul sau. Pometii coama leonina de par alb si ondulat ii dadeau un aer distins. Semana cu un dirijor de orchestra. Era imbracat si pieptanat cu o grija accentuata, desi semnele de pierdere a controlului erau vizibile pretutindeni, daca te uitai de aproape: un smoc de barba omis la barbierit, o pata pe reverul sacoului de tweed, un buton care prindea numai interioarele mansetei duble. Partea stanga a fetei ii era lasata in jos. Il facea sa para pe punctul de a izbucni in lacrimi chiar si cand zambea. Isi tara bastonul pe gresie, varful de cauciuc lasand in urma vagi pete negre, cand a pornit inaintea mea si a intrat in biblioteca. Interiorul - confortabil, dar departe de a fi unul luxos - era punctat de obiecte rusesti: icoane, un samovar pe o masuta, cateva figurine de portelan cu patinatori si balerine pe rafturi. La toate acestea, intr-un fel, ma asteptasem. Nu ma asteptasem in schimb sa vad acuarele cu zecile, acoperind orice suprafata. Cateva inratisau interioarele prin care treceam, creand efectul optic al regresiei infinite, o mise en abyme."