Vizuina. Proză postumă

Descriere

Kafka a fost unul dintre marii autori ai literaturii din toate timpurile. Pentru mine, este primul din acest secol. Am fost la manifestarile centenarului Joyce si, atunci cand cineva l-a comparat cu Kafka, am spus ca e o blasfemie. Si aceasta pentru ca Joyce este important in cadrul limbii engleze si al infinitelor sale posibilitati, dar este intraductibil. In schimb, Kafka scria intr-o germana foarte simpla si transparenta. Neindoios, pe el il interesa opera, si nu faima. Oricum, Kafka, acest visator care n-a dorit ca visurile sa-i fie cunoscute, face acum parte din visul universal care este memoria. Stim cand s-a nascut si cand a murit, ce viata a avut, ca este de origine evreiasca si asa mai departe; toate acestea vor fi uitate, insa povestirile sale vor continua sa existe. - Jorge Luis Borges   Tot ce a scris Kafka, indiferent daca s-a publicat sau nu in timpul vietii sale, este la acelasi nivel de teroare si iluminare, dincolo de posibilitatile mintii omenesti. Ca sa-l poti intelege, trebuie ca tu insuti sa fii dispus sa para­sesti o lume a confortului intelectual si moral pentru un sistem carstic de o infinita maretie. Nici un autor nu rasplateste sacrificiile cititorului ca Franz Kafka. El iti cere sa parasesti tot ce este omenesc ca sa te-ntorci din nou spre uman, la capatul unei aventuri totale, invesmantat in vesmintele celui inviat din morti. - Mircea Cartarescu   Povestirile lui Kafka nu sunt tratate religioase, metafizice sau morale, ci texte poetice. [...] Aceste poeme adesea atat de linistitoare, adesea atat de exaltante, vor ramane nu numai ca documente ale unei spiritualitati rare, ca expresie a celor mai profunde intre­bari si indoieli ale epocii noastre, ci si in calitate de creatii poetice, ca roade ale unei imaginatii simbolice si ale unei expresivitati lingvistice nu doar foarte cultivate, ci si originale si autentice. Chiar si acele teme ale operei sale care ar putea fi percepute ca bizare si deconcertante sau pur si simplu patologice, toate acele drumuri complet problematice si, in sens mai profund, indoielnice ale imaginatiei sale singuratice dobandesc, prin forta expresiva si poe­tica a lui Kafka, magia frumosului, harul formei. Opera uimitoare a poetului din Praga va trai mai departe in martorii timpurilor noastre tulburi si suferinde, in fratii mai tineri ai lui Kierkegaard si Nietzsche. El a avut un talent al cautarii reflexive si al suferintei, a fost deschis tuturor problemelor timpului sau, adesea in mod problematic deschis; in acelasi timp, iubit al zeilor, a posedat in arta sa o cheie magica cu care ne-a descoperit nu doar rataciri si tragice viziuni, ci si frumusete si alinare. - Hermann Hesse Traducere din germana si note de Mircea Ivanescu Editie ingrijita de Roxana Albu Fragment din cartea "Vizuina. Proza postuma" de Franz Kafka: "Slava Domnului, luna, tu nu mai esti luna, dar poate ca e nepotrivit din partea mea daca inca te numesc luna pe tine, care porti numele de luna. De ce nu mai esti atat de infumurata cand iti spun “lanterna de hartie uitata si cu o culoare atat de stranie”? Si de ce parca te retragi, cand te numesc “coloana a Sfintei Maria”, si nici nu-ti mai recunosc atitudinea amenintatoare, tu, coloana a Sfintei Marii, cand te numesc pe tine “luna, care arunci lumina galbena”? Se pare intr-adevar ca voua nu va face bine sa stea omul sa mediteze la voi; va pierdeti din curaj si din sanatate. Doamne, ce avantajos poate sa fie tocmai atunci cand cel care mediteaza invata de la betivi! De ce s-a facut atata liniste? Cred ca nu mai bate deloc vantul. Si casutele astea, care adesea aluneca parca pe niste roti mici peste tot prin piata, au incremenit acum, stau nemiscate, linistite - linistite - nu se mai vede deloc linia aceea neagra si subtire care le desparte de pamant." Si am luat-o la fuga. Am inconjurat fara sa intampin nici o piedica de trei ori marea piata, si cum n-am intalnit nici un betiv, am fugit mai departe spre strada Carol, fara sa-mi pierd din iuteala si fara sa simt ca as fi facut vreun efort. Mai mica decat mine, umbra imi fugea deseori pe pereti, ca printr-o trecatoare intre ziduri si caldaram. Cand am trecut prin fata casei pompierilor, am auzit zgomot dinspre piata mica si cand am cotit-o intr-acolo, am vazut un betiv sprijinit de grilajul fantanii, tinandu-si bratele larg desfacute si batand in pamant cu picioarele incaltate fn saboti de lemn."