Winston Duru' (Carte pentru toți)

Descriere

In varsta de nouasprezece ani si cantarind 145 de kilograme, Winston „Duru’“ Foshay traieste in Halem, unde rupe oase, impusca caini si viseaza sa scoata milioane din ideea lui pentru Cap’n Crunch – Filmul, cu Danny DeVito in rolul principal. Cel mai bun prieten al sau este un musulman cu handicap care vrea sa jefuiasca banci, lumina lui calauzitoare e o femeie asiatica ex-hipiota care a lucrat pentru Malcolm X, iar cu sotia sa, Yolanda, s-a casatorit din inchisoare, prin telefon. Este nostim si violent, frustrat si temut. Iar cand Winston decide sa candideze pentru consiliul municipal, acest roman uimitor devine din amuzant de-a dreptul sublim. Cu personaje secundare extrem de hazlii, Winston Duru’ este o satira la superlativ. Un protest satiric, extravagant din inima orasului... Winston Duru' este o carte amuzant a, iar elocinta directa, ireverentioasa a lui Beatty are o forta uluitoare. - The New York Times  Scris cu maiestrie si teribil de amuzant... Savuros si memorabil. - The Boston Globe    Orice ar scrie, Beatty nu are cum sa te lase indiferent. - USA Today   Fragment din cartea "Winston Duru' " de Paul Beatty: "Winston arunca o privire dupa colt. Portarul statea la birouasul lui, mazgalind nume false in registrul de vizitatori. Zombii putrezi ai lui Al Capone, King Kong si Mao ar fi putut patrunde nestingheriti in cladire, cu mitraliere in maini, tanjind dupa Fay Wray sau palavragind despre Revolutia Culturala, iar paznicul asta angajat pe salariul minim le-ar fi facut semn sa treaca fara sa le puna vreo intrebare. - Nu-i nimica incolo in afara de politaiu' ala da-n-chiriat - ia sa vedem daca stie el care-i miscarea. Winston, inca fara sa se arate, ii atrase atentia paznicului. - Hei, serifule, ai vazut cumva doi negrotei pe-aci, zicand povesti da razboi? - Mda, acuma cateva minte au trecut, si ziceau ca acuma trebuie sa gaseasca si s-omoare un nenorocit de schilod. Si m-au intrebat daca vreau sa pun mana pe pistoale. Am pus mana, si erau fierbinti ca scoase din cuptor. Trupul lui Fariq se indoi de mijloc, iar carjele ii alunecara de sub brate. In vreme ce incerca sa-si recapete echilibrul, matele ii huruira ca un vulcan activ si-un gogoloi de excremente calde i se prelinse in chiloti. - Rahat. - Incotro s-au dus? intreba Winston. - Nicaieri. - Ce? - Sunt si-acuma in fata, fumeaza Phillies si stau de vorba cu niste mandrute. Ochii galbeni ai lui Fariq se inchisera incetisor, in vreme ce toate betesugurile de care suferea il paleau deodata. Aritmia cardiaca i se facu si mai aritmica, iar sangele bolnavicios incepu sa i se vanture sacadat prin vene. Sprijinindu-se de ascensorul stricat, se apuca sa-si injure mama fiindca bause, fumase si nu se dusese sa-si faca controale medicale cat fusese gravida. Inghitind tare in sec, in timp ce apasa repetat butonul de „Urcare", se apuca sa-si blesteme tatal fiindca socotise ca nasterea lui, produsa cu doua luni inainte de termen, insemna ca venise pe lume „gata de actiune"."