Dragoste în contratimp
Descriere
Tiffy si Leon impart un apartament. Tiffy si Leon nu s-au intalnit niciodata... Dupa o despartire dureroasa de iubitul ei, Tiffy Moore are nevoie de un loc unde sa stea. Rapid. Si ieftin. Dar apartamentele pe care si le permite o fac sa-si puna intrebarea daca mucegaiul colorat de pe pereti se vrea cumva o opera de arta. Disperarea o face sa fie deschisa la orice, asa ca raspunde la un anunt pentru impartirea unui apartament. Leon, care lucreaza noaptea, va locui in apartament in timpul zilei, iar Tiffy il poate avea pe timpul noptii si in weekenduri. El va fi acolo doar cand ea este la birou. De fapt, nu vor trebui sa se intalneasca niciodata. Astfel, Tiffy si Leon incep sa-si scrie unul altuia biletele – de la ziua in care se ia gunoiul si ce resturi trebuie aruncate si pana la vesnica intrebare daca scaunul de la toaleta ar trebui sa ramana ridicat sau coborat. Chiar daca sunt diferiti, curand devin prieteni. Si apoi poate mai mult de atat. Dar sa te indragostesti de colegul de apartament nu e probabil cea mai buna idee... mai ales daca nu l-ai intalnit niciodata... Dragoste in contratimp este o incantare de la inceput pana la sfarsit... are personaje simpatice, dialoguri spumoase, o premisa amuzanta si multa actiune. O poveste de iubire sincera si fermecatoare, perfecta pentru fanii comediilor romantice clasice. - Kirkus Reviews Noua Joyo Moyes... Acest roman are toate ingredientele din Inainte sa te cunosc. Teribil de amuzant. - Cosmopolitan O carte de debut extrem de inteligenta... Povestea lui O’Leary este amuzanta si surprinzatoare; cei carora le-a placut Jurnalul lui Bridget Jones vor dori cu siguranta sa o citeasca. - Publishers Weekly Fragment din romanul "Dragoste in contratimp" de Beth O'Leary: "Ma gandeam ca as putea chiar sa-l prind pe Leon in aceasta seara, pentru ca am ajuns pe la cinci. Parea putin ciudat. N-am voie sa vin acasa devreme si sa dau peste el, conform conditiilor oficiale ale contractului nostru. Stiam cand l-am semnat ca n-o sa fim simultan in apartament - de aceea a fost o idee atat de buna. Dar nu mi-am dat seama ca n-o sa ne intalnim efectiv niciodata. Adica, niciodata, deloc, de patru luni intregi. Initial am vrut sa-mi petrec aceasta ora la cafeneaua de la colt, dar apoi m-am gandit... ca devine putin ciudat, sa fim prieteni fara sa ne fi intalnit vreodata de-adevaratelea. Si se simte asa, de parca am fi prieteni - nu cred ca ar putea fi altfel, tinand cont de felul in care suntei permanent unul in spatiul celuilalt. Stiu exact cum ii place sa-si prajeasca ouale, desi eu niciodata nu l-am vazut sa manance unul efectiv (intotdeauna e mult galbenus lichid ramas pe farfurie). As putea sa-i descriu stilul vestimentar destul de corect, chiar daca nu l-am vazut niciodata in vreuna dintre hainele ce se usuca pe suportul din camera de zi. Si, ce e si mai ciudat, stiu cum miroase. Nu vad nici un motiv pentru care nu ar trebui sa ne intalnim - asta n-ar schimba conditiile in care locuim aici. Doar ar insemna ca mi-as recunoaste colegul de apartament in viata de zi cu zi, daca l-as vedea mergand pe strada. Suna telefonul, ceea ce e ciudat, deoarece nu stiam ca avem telefon. Mai intai vreau sa-mi iau mobilul, dar soneria mea e o melodie vesela cu clinchete, chiar din josul listei disponibile de la Samsung, nu acel tar-tar retro care suna acum dintr-un loc invizibil din camera de zi. In cele din urma gasesc telefonul fix pe blatul de bucatarie, sub unul dintre fularele domnului Prior si sub un sir de bilete avand ca tema intrebarea daca Leon a consumat sau nu tot untul (in mod clar a facut-o). Un telefon fix! Cine ar fi zis? Credeam ca telefoanele sunt doar relicve pentru care platesti ca sa obtii conexiunea internet. - Alo? incerc timid. - Oh, buna, zice tipul de la celalalt capat. Pare surprins (presupun ca nu se astepta sa raspunda o femeie) si are un accent ciudat - pe jumatate irlandez, pe jumatate londonez. - Sunt Tiffy, ma prezint. Colega de apartament a lui Leon. - Ei! Buna! exclama el, parand incantat. Si nu vrei sa spui colega de pat? - Preferam colega de apartament, zic, tresarind. - Fair play, zice el, si parca-l aud ca zambeste. Ei, imi pare bine sa te cunosc, Tiffy. Sunt Richie. Fratele lui Leon. - Si eu ma bucur sa te cunosc, Richie. Nu stiam ca Leon are un frate. Dar sunt enorm de multe lucruri pe care nu le stiu despre Leon, chiar daca stiu ce citeste inainte de culcare la ora actuala (Clopotul de sticla, foarte incet). Tocmai l-ai ratat, banuiesc. Eu am ajuns acum o jumatate de ora, si el era deja plecat."
