Cum să trăiești o viață bună

Descriere

Cum sa traiesti o viata buna. Povesti cu suflet, stiinta surprinzatoare si intelepciune practica Pe bune?... Alta carte care sa iti spuna cum sa traiesti o viata buna? Nu avem destule? Asa ai fi tentat sa crezi. Cu toate acestea, mai multi oameni ca niciodata duc o existenta deconectata, neangajata, nesatisfacatoare, plina de regrete, cu o stare de sanatate in declin si pe pilot automat. Orice s-ar intampla, nu e destul. Nu stim in cine sa avem incredere. Nu stim ce e real si ce e fantezie. Nu stim cum si de unde sa incepem si nu vrem sa mai pierdem nici un minut pe sfaturi care ne dau speranta, apoi ne dezamagesc irosindu-ne, in plus, timpul. Cum sa traiesti o viata buna este antidotul tau, un manual modern, practic si provocator pentru o viata bine traita. Nu trebuie sa ai incredere oarba sau sa accepti lucruri prostesti; totul poate fi facut imediat si poate fi validat prin experienta proprie. Aflata la intersectia dintre stiinta, spiritualitate si cautarile de o viata ale autorului de a invata din experienta maestrilor, aceasta carte ofera un model simplu, dar puternic: „Galetile vietii bune“ care vor fi umplute in 30 de zile cu promisiunea de a-ti redobandi ulterior existenta. Fiecare zi va aduce o idee noua, practica si plina de forta, impreuna cu o modalitate specifica de explorare gandita a revitaliza relatiile profunde, pline de iubire si compasiune, a cultiva vitalitatea si usurinta plina de gratie si a te lasa multumit de felul in care contribui la bunastarea lumii. JONATHAN FIELDS este tata, sot, autor premiat, antreprenor, gazda podcastului premiat Good Life Project si creator al SparketypesTM, un set de arhetipuri gandite a dezvalui codul-sursa pentru ceea ce ai de facut la locul de munca si in viata, in general.  Fragment din cartea "Cum sa traiesti o viata buna" de Jonathan Fields "Cand am impartasit prima data aceasta idee, un comentariu m-a facut sa rad. „Tipule, daca exercitiile fizice sunt mai distractive decat sexul, inseamna ca viata ta sexuala e varza!" Pentru cei mai multi dintre noi, ideea ca sportul ar putea fi ceva care nu doar ne modeleaza corpul, dar ne si trezeste creierul si simturile, conectandu-ne la cei din jur, e pur si simplu greu de crezut. Ideea ca ar putea fi ceva ce sa ne dorim cu ardoare sa facem, si nu ceva de care sa ne fie groaza, e pur si simplu absurda. Nici o fiinta umana, credem noi, nu vrea sa faca sport. E groaznic. E greu, doare, e umilitor, e plictisitor, te izoleaza si, pur si simplu, nu avem timp de el. lar locurile unde se practica, pfff... sunt mari, reci, infricosatoare, intimidante, neprietenoase, ineficiente, pline de gasti si de prejudecati. Asta am ajuns sa credem despre exercitiile fizice. In acelasi timp, stiinta este foarte clara. Daca vrem sa avem o viata buna, trebuie sa facem miscare. Aproape orice indicator al vitalitatii - de la reducerea riscului de boli cardiovasculare, cancer si diabet, pana la cresterea functi cerebrale, imbunatatirea dispozitiei generale, rezistent crescuta la stres, reducerea anxietatii si a depresiei, amplificarea capacitatii fizice si mentale - se amelioreaza prin sport. Sportul e un medicament eficient.  Problema este ca multi am ajuns sa credem ca sportul e ceva ce trebuie suportat, nu savurat. E tragic. Sportul facut corect iti prelungeste viata. Nu doar prin prisma multiplelor sale beneficii, ci si pentru ca simpla lui experienta poate fi foarte placuta - cand lucrezi corect. Atunci, de unde asocierile negative? Fiindca majoritatea industriei a fost construita in jurul solutiilor care functioneaza pentru industrie, nu pentru oameni. Randuri intregi de aparate te obliga sa repeti la infinit aceeasi miscare groaznic de plictisitoare. Ecranele de pe fiecare aparat te distrag de la cat de mult iti amorteste mintea. Pentru a accesa propriul dispozitiv de evitare a plictiselii, iti pui castile, izolandu-te si mai mult de comunitate si eliminand posibilitatea conversatiei, a prieteniei, a sentimentului de apartenenta. Toate acestea conduc la niveluri teribil de mici ale implicarii pe termen lung, la rezultate foarte slabe, cu exceptia cazului catorva impatimiti care trag din greu la sala, si la sentimente de infrangere, inutlitate, autodetestare, plictiseala, izolare.  Nu trebuie sa fie asa. Cand eram copii, alergam toata ziua, ne cataram, dansam, ne rostogoleam, aruncam, prideam, saream, faceam roata pana noaptea. Exersam din greu, dar ne placea la nebunie. Ne opream fiindca eram obligati. Trebuia sa mergem in casa la teme sau la cina. Pentru cei care practicau un sport, mai era si experienta camaraderiei, a colaborarii, a efortului colectiv, a prieteniei, a apartenentei. Nu le spuneam, pe atunci, exercitii fizice; se numea joaca si nu ne mai saturam."