A fi bunici. Jocuri, rețete și povești pentru a vă bucura de timpul petrecut alături de nepoți

Descriere

 A fi bunici. Jocuri, retete si povesti pentru a va bucura de timpul petrecut alaturi de nepoti de Grazia Honegger Fresco A fi bunici reprezinta o experienta extraordinara, care ne ajuta sa descoperim o lume a copilariei plina de tandrete, jocuri si complicitate. Aceasta carte vorbeste despre numeroasele si diferitele moduri de a deveni niste bunici afectuosi si disponibili si despre nenumaratele ocazii de a ne intalni cu nepotii. Pentru a invata sa traim lume noua, mai matura, trebuie sa trecem prin diferite experiente si roluri noi, fara sa facem abstractie de particularitatile fiecarei varste, ba chiar valorificand contributia pe care membrii familiei o pot aduce datorita diferentelor dintre acestia. Legatura dintre nepoti si bunici capata valoare prin continuitatea unui trecut plin de experiente si a unui viitor promitator.  Fragment din volumul "A fi bunici. Jocuri, retete si povesti pentru a va bucura de timpul petrecut alaturi de nepoti": "Ce vor copiii de la bunici?  Tot ceea ce nu primesc de la parinti. implinirea dorintelor, faptul ca nu incearca sa ii „educe”. Toate acestea. Imi amintesc ca o data, in prezenta mamei si a tatalui ei, care in acel moment nu erau atenti, nepotica mea mi-a cerut: „Pot sa ma duc la Nica?”. I-am raspuns: „Dar, scuza-ma, de ce ma intrebi pe mine?”, iar ea, sigura pe sine a spus: „Pentru ca stiu ca tu imi spui da!”.    Cum sa armonizam relatia dintre bunici si parinti?Exista riscul unei intromisiuni periculoase pentru copil? Adesea, insa, vina nu este a bunicilor, ci a parintilor, care nu stiu sa renunte, deoarece, la randul lor, sunt „neevoluati” (nu vorbesc despre o patologie, ci despre un obicei!), nu reusesc sa se indeparteze de familia de origine, in care au crescut; uita ca aceasta nu mai este radacina sau matrita, ci doar un accesoriu. Nici bunicii nu concep acest lucru, de obicei!    Pentru bunici, este, poate, chiar mai dificil sa accepte aceasta indepartare de obiceiurile din trecut.  Da, dar nu este neaparata nevoie sa accepte acest lucru. Cu atat mai rau pentru ei. Pentru parinti, in schimb, este important, deoarece, daca nu au propria capacitate de a deveni autonomi, de a se separa, nu pot sa comunice cu fiii lor. Si, intr-adevar, nu o fac. Atunci cand copiii se confrunta cu cele doua mari crize de separare, una in jurul varstei de doi ani si cealalta - in adolescenta, chiar si parintii dependenti trec printr-o criza. Copiii, insa, renunta oricum; pleaca: la doi ani, isi cuceresc propria persoana, propria individualitate; la doisprezece sau cincisprezece ani, ies cu prietenii in oras. Acesta este un comportament periculos, dupa parerea mea, deoarece neaga libertatea individului si personalitatea celorlalti; este o lipsa de respect.    Aceasta reprezinta incapacitatea de a se separa, nu? Da, asa este, insa acest lucru a fost spus de catre un arhitect: „Multi pdrinti sunt convinsi ca fac o treaba foarte buna in permanenta”, asa cum credeau odata cei care se inrolau in armata.    In mod evident, este vorba despre a avea drepturi permanente. Sigur, aceasta este greseala. Asa cum a scris Khalil Gibran, un poe tlibanez: „Copiii vostri nu sunt copiii vostri: Nu va apartin! Vor locui in alte case, pe care nu le veti putea vizita niciodata, nici macar in vis”.   Probabil este o posibilitate oferita de catre marea afectiune dintre parinti si copii, faptul de a continua sa aiba o relatie, fara sa intervina o indepartare atat de mare? Da, da, da.    Eu am crescut cu o idee clara de independenta si vad ca fiica mea, care se apropie de varsta de 17 ani, este pe acelasi, drum... Sigur, sigur! Trebuie sa pastram acele doua calitati umane: ratiunea si iubirea. Nu este suficienta doar una dintre ele, este nevoie de amandoua, insa nu este la fel pentru toti. Iubirea, aproape toti o pastreaza, insa ratiunea, putini. Unii oameni nu pastreaza nici iubirea; altii, doar ratiunea (teribil!). Dar este adevarat, la urma urmei, exista o „avansare culturala”, in sensul unei aprofundari a sentimentului de afectiune, care are legatura directa cu o mai mare intelegere a unei tolerante mai accentuate si unei posesivitati mai rduse. In acest sens (cred ca pot sa ma pronunt, avand in vedere cate situatii am vazut, in calitate de medic pediatru), mi se pare ca a avansat cultura, in ciuda patologiilor ciudate despre care am vorbit mai inainte. In mare, mi se pare ca, straduindu-ne, deviind, cazand in mii de capcane, o putem lua pe drumul cel bun, devenind mai toleranti, mai deschisi... Cel putin, asa sper!”