Samurai - PB - Război și onoare în Japonia medievală

Descriere

Copil prizonier. Adolescent fugar. Geniu militar. Erou nemuritor Viata lui Minamoto Yoshitsune pare desprinsa dintr-o legenda: dupa ce familia lui e invinsa de clanul rival, Yoshitsune este trimis la o manastire de unde n-ar trebui sa iasa niciodata. Insa ambitia lui de a deveni samurai si dorinta de a-si razbuna familia sunt mai puternice decat frica de moarte. Tanarul Yoshitsune fuge de la manastire, invata sa traga cu arcul din galopul calului, sa manuiasca sabia si sa poarte cu cinste armura de samurai. In nenumaratele lupte in care se afla in fruntea ostirilor de samurai, da dovada de o vitejie iesita din comun si de o iscusinta nemaiintalnita la niciun conducator de pana atunci. Samurai este o carte despre rivalitate amarnica si despre curajul nebun de a lupta pentru dreptate si onoare. Pornind de la documente istorice, acest roman vine cu o perspectiva contemporana asupra Japoniei medievale si a celui mai cunoscut samurai din toate timpurile Fragment din volumul "Samurai. Razboi si onoare in Japonia medievala" de Pamela S. Turner:   „De parca nu era suficient de greu sa tragi cu arcul in timp ce incercai sa controlezi un armasar capricios, Yoshitsune trebuia sa faca asta purtand casca si armura. Armura samurailor era facuta din placi de piele si metal lacuite, care se suprapuneau ca tiglele pe acoperis, pentru a-i proteja impotriva ploii de sageti inamice. Placile erau prinse laolalta cu curele de piele si - pentru samuraii instariti - cu cordoane de matase colorata. Samuraii nu purtau scut cand erau calare, caci aveau nevoie de ambele maini pentru a trage cu arcul. Ei se bazau, in schimb, pe niste aparatori de umar gigantice. Aparatorile puteau fi trase in fata cand samuraiul se indrepta spre un val ucigas de sageti, dar reveneau in pozitia initiala cand samuraiul isi ridica bratele ca sa traga. Armura care apara pieptul samurailor avea doua piese: o bucata compacta care era prinsa in partea dreapta a razboinicului si o bucata curbata cu trei laturi care acoperea restul trunchiului. Cu toate acestea, voluminoasa armura de piept nu era lipita de corp, iar greutatea pieselor nu era perfect echilibrata. Armura avea tendinta sa alunece brusc dintr-o parte in alta, mai ales in goana calului. Yoshitsune, un tanar firav care se lupta cu o armura care avea intre zece si douazeci si sapte de kilograme, probabil ca a tras multe trante. Desigur, samuraiul purta si sabie. Principala arma a unui samurai din secolul al XII-lea era arcul, dar sabia ii oferea o ultima solutie in caz ca ramanea fara sageti sau era doborat de pe cal. Cu toate acestea, chiar si ca arma de rezerva, sabia avea o greutate simbolica pe care arcul n-o avea. Arme precum arcurile si sulitele erau folosite si la vanatoare. Sabia avea un unic scop: acela de-a omori oameni. La inceput, probabil ca Yoshitsune se antrena cu o sabie de lemn. Desi nu avea tais, o arma de lemn putea rupe oase si rani. Yoshitsune, fara indoiala, si-a petrecut o mare parte din timp cu dureri in tot corpul. Dar, pe masura ce abilitatile i s-au imbunatatit, probabil ca a inceput sa se antreneze cu o sabie adevarata. Pe vremea lui Yoshitsune, sabia traditionala a samurailor era tachi: o sabie lunga, curbata, bagata in teaca cu taisul in jos si purtata la soldul stang. Tachi s-a transformat cu timpul in katana, sabia clasica a samurailor. Mai usoara si mai scurta decat tachi, katana putea fi manuita cu o mana sau cu amandoua. Si, pentru ca era purtata la brau si bagata in teaca cu taisul in sus (nu in jos), cand o scoteai din teaca puteai sa dai cu ea o lovitura puternica de jos in sus. Acest lucru era esential. Atacul prin surprindere era modul de operare standard al samurailor, iar o sabie scoasa rapid putea salva viata razboinicului. Odata ce o tachi sau o katana era scoasa din teaca, puteai sa injunghii pe cineva cu varful ei ascutit. Cu toate acestea, o sabie japoneza era gandita in primul rand pentru a taia. Curbura gratioasa a lamei nu avea un rol estetic - era un element tehnic letal. Curbura distribuia forta loviturii samuraiului de-a lungul intregului arc al taisului. O lovitura puternica taia pana la os si provoca rani care erau adesea fatale. Expertii moderni considera sabiile japoneze drept cele mai bune arme cu lama create vreodata.”