Trei zile la Ierusalim

Descriere

O lectura de suflet pentru cei care au indragit Alchimistul si Micul print.    In plina criza a adolescentei, tanarul Iosua fuge de acasa. Nu-l mai suporta pe tatal lui. Si nu stie ce sa faca odata ce i-a fost impartasit un secret impovarator - el este fi ul lui Dumnezeu. Biblia spune ca, la doisprezece ani, Iisus a fugit trei zile la Ierusalim. O fuga despre care, in mod misterios, nu stim nimic, dar care a avut cu siguranta o importanta cruciala. Pentru ca aceste cateva zile au schimbat pentru totdeauna viata baiatului. Doua mii de ani mai tarziu, sprijinindu-se pe textele rabinului Hillel cel Batran, un mare maestro spiritual evreu, Stephane Arfi povesteste aceasta fuga la Ierusalim, care l-a facut pe Iosua sa descopere ca adevaratul secret al fericirii nu este iubirea, ci bunatatea - hesed. O valoare pe care Iisus n-a incetat s-o propovaduiasca intreaga viata, dar care nu a fost pastrata ca nucleu al invataturilor sale. Aceasta este povestea unui episod putin cunoscut din viata lui Iisus si a unui cuvant care desluseste cea mai mare enigma a omenirii: cum sa fim cu adevarat fericiti?    Trei zile la Ierusalim povesteste calatoria initiatica a unui adolescent revoltat si indurerat care, dupa ce-si infrange slabiciunile, se transforma intr-un tanar pregatit sa-si duca la indeplinire destinul luminos. - Le Monde des Religions    O poveste minunata, plina de intelepciune, spusa din perspectiva unui tanar diferit de toti ceilalti. In fond, Iisus este «fiul Cerului». Si totusi, Iisus se revolta, pentru ca Cerul impovareaza oamenii cu nesfarsite suferinte. - Ouest - France    Stephane Arfi are o proza viguroasa si, in acelasi timp, impregnata de poezie. - www.lacauselitteraire.fr    O lectura incantatoare! O poveste filosofi ca luminoasa, care te invita sa meditezi si, poate, sa-ti schimbi viata. - www.universalicec.com    Stephane Arfi s-a nascut in 1968 la Fort-de-France, in insula Martinica. Este scriitor, scenarist si jurnalist. A absolvit Institutul de Studii Politice din Paris si a obtinut o licenta in drept si sociologie politica la Sorbona. A debutat in 2015, cu povestirea Devance tous les adieux, publicata sub pseudonimul Ivy Edelstein. Succesul de public si de critica l-a dobandit in 2017, odata cu romanul La vie magnifi que de Frank Dragon, publicat sub numele sau real, pentru care a obtinut premiul pentru debut la Festival du Premier Roman de Chambery. In prezent, locuieste in Bretania, unde citeste mult din operele lui Victor Hugo, Jean-Jacques Rousseau, Malcom de Chazal si este pasionat de sportul de performanta. Fragment din volumul "Trei zile la Ierusalim" de Stephane Arfi: "Un preot al Marelui Templu din Ierusalim s-a ivit in capul ulitei; poarta un turban inalt si un vesmant de in nisipiu, acoperit cu o mantie neagra. Preotul acesta e crudul Caiafa. Printre hoinari si negustori s-a raspandit o frica grozava; nicicand nu l-au mai vazut pe acest om temut coborand aici, in partea necurata din Orasul Sfant. Este urmat indeaproape de un slujitor inarmat cu o bata mare. - Priveste, Caiafa, spune slujitorul, aratand spre Iosua. Puslamaua de acolo! Obrajii preotului se umfla a manie triumfatoare cand da cu ochii de cel pe care-l crede a fi unul dintre rebelii ce trebuie vanati. Avand treizeci de ani batuti pe muchie (adica in floarea varstei, la vremea aceea), Caiafa numai preot nu este: il mana doar patima pentru onoruri. Si-a jurat sa fie ales in capul ierarhiei preotesti. Peste cateva luni, cel mult un an, Caiafa va fi, caci asa doreste, Marele Preot al Marelui Templu. Va fi atotputernic peste sufletele din regat.  Va fi cel care are dreptul, in Templu, sa intre o data pe an in incaperea Sfanta Sfintelor si sa dea ochii cu Cerul insusi. Va fi pamanteanul cel mai apropiat de Cer. Ca sa-si atinga telul, Caiafa lucreaza pe doua cai: poporul trebuie sa se teama de el, iar ocupantul, la fel ca regele insusi, trebuie sa stie ca el e temut de popor. Prin urmare, Caiafa se straduieste sa fie cel mai neindurator dintre toti in aplicarea Legii. Fara ingaduinta, fara exceptii: Legea Cerului trebuie sa fie mai presus de toate, intreaga Lege a Cerului. Iar cand Legea e nesocotita, trebuie data osanda la temnita si, mai ales, la moarte. Moartea prin lapidare, prin lovirea osanditului cu zeci de pietre taioase. Iata intreaga gandire a acestei fiinte virtuoase, care vede doua feluri de oameni ce se infrunta pe Pamant: cei care respecta legea si cei care o distrug. Prin urmare, ura sa impotriva sicarilor, insetati dupa o libertate inchipuita, e nemarginita. Caiafa e incredintat ca o rascoala impotriva Imperiului Roman ar insemna plecarea silita a poporului intr-o noua pribegie. Si sfarsitul drumului sau spre glorie, adica propriul sfarsit. Astfel, gandeste preotul cel crud, este nevoie de pedepse fara mila. Trebuie date pilde. Iar majoritatea va fi izbavita. „Ce inseamna viata catorva fata de supravietuirea celor multi?", spune adesea Caiafa, ca sa-si justifice asprimea." 33