De trei ori tu - partea I (Vol.3) Trei metri deasupra cerului

Descriere

De trei ori tu. Partea I. Volumul 3 din trilogia Trei metri deasupra cerului Trei metri deasupra cerului a fost un fenomen editorial unic. A fost prima carte a unei generatii de adolescenti dornici de noi experiente, i-a insotit in descoperirea primei iubiri, care uneori se sfarseste, dar ramane in inima pentru totdeauna. Milioane de cititori s-au identificat cu Babi si Step, au visat impreuna cu ei, i-au ales ca model de iubire adevarata. Acum, dupa Te doresc, Babi, Step si Gin revin ca sa ne spuna povestea lor. S-au maturizat, s-au schimbat, au invatat din greselile din trecut. Dar, poate, in iubire nu exista greseli si anumite lucruri nu se schimba niciodata. In Trei metri deasupra cerului Babi i-a frant inima In Te doresc Gin l-a invatat sa iubeasca din nou In De trei ori tu Step se afla la o rascruce… Cum se va termina povestea lui Step, Babi si Gin? Federico Moccia este un scriitor italian, scenarist si regizor de film. Tre metri sopra il cielo (2004) a depasit cifra de 12 milioane de exemplare vandute devenind descoperirea literara a anului 2004, castigator al premiului Torre di Castruccio, sectiunea narativa si al premiului Insula Romana, sectiunea Young Adult. A mai publicat Ho voglia di te (2006, premiul Citta di Padova), Amore 14 (2008), Tre volte te (2017) s.a. Fragment din volumul 3 al trilogiei Trei metri deasupra cerului: "De trei ori tu - partea I" de Federico Moccia "E la spatele meu, modesta, cu mainile unite pe geanta Michael Kors, pe care o tine de manere sus, la nivelul abdomenului. Imi zambeste. Are parul mai scurt decat era in amintirile mele sterse, ochii ei albastri, in schimb, sunt expresivi ca intotdeauna, zambetul frumos ca atunci cand, de multe ori, mi se datora mie. Ramane sa ma fixeze in tacere si stam asa, neclintiti, in aceasta vila, la spatele meu se intinde o panorama imensa a tuturor acoperisurilor din Roma, iar in fata mea este ea, scaldata de asfintitul rosu pe care-l vad reflectandu-se in ochii ei si pe dulapul de la spatele sau. Suntem singuri in sala si nimeni nu intrerupe momentul acesta magic, deosebit si unic. Cati ani au trecut de cand ne-am vazut ultima oara? Paisprezece? Saisprezece? Cinci? Sase? Da, poate sase. Si ea e frumoasa, grozav de frumoasa, din pacate. Tacerea care se prelungeste devine aproape stanjenitoare. Si totusi nu reusesc sa spun nimic, continuam sa ne fixam cu privirea, sa zambim, atat de prostuti, atat de copilarosi. Dar, brusc, o umbra imi traverseaza zambetul, tocmai acum, ma gandesc, tocmai acum cand viata mea a luat o directie atat de importanta, tocmai acum cand sunt sigur de alegerile mele, convins si senin cum n-am mai fost vreodata. Ma infurii, as vrea sa fiu indiferent, rece, neinteresat de prezenta ei, dar nu e asa. Nu e deloc asa. Simt curiozitate si durere pentru timpul pe care l-am pierdut, ne-am pierdut, pentru tot ceea ce nu am trait cu ea, toate lacrimile, zambetele, bucuriile ei, momentele ei de fericire fara mine. S-a gandit la mine? Am aparut din cand in cand in mintea ei, in inima ei? S-a intamplat vreodata? Sau poate m-a dorit, dar s-a luptat, s-a luptat mai mult decat mine ca sa nu aiba regrete, ca sa ma indeparteze, ca sa se convinga ca a facut alegerea corecta, ca ar fi fost totul gresit daca ramanea cu mine? Si continui sa-i privesc zambetul, dand la o parte orice alta reflectie inutila, orice alt gand, orice alta incercare zadarnica de a cauta un sens, de a intelege de ce suntem din nou aici, unul in fata celuilalt, de parca insasi viata ne-ar obliga sa ne punem aceasta intrebare. Apoi, Babi face o strambatura ciudata, isi lasa capul pe-o parte si zambeste cu acea grimasa a ei cu care m-a cucerit, pe care inca o mai port ca pe o cicatrice pe inima. - Stii ca arati mai bine? Voi, barbatii, sunteti niste smecheri, aratati mai bine imbatranind, in schimb noi, femeile, nu. Imi zambeste. Vocea ei s-a schimbat. A devenit mai feminina, mai slaba, are parul mai intunecat, un machiaj precis, ordonat, neexcesiv. E mai frumoasa. Dar nu vreau sa i-o spun. Inca mai sta si ma priveste. - Tu esti cu totul altul si, dracie, si imi placi mai mult. - Vrei sa zici ca acela de atunci nu-ti placea? - Nu, nu, nu asta era. Tu stii cat imi placea acela de atunci, care era de-ajuns sa ma atinga si ma facea sa ma simt... electrocutata."