Orice inimă e o poartă (Vol.1) Seria Copii în derivă

Descriere

Orice inima e o poarta. Primul volum al seriei Copii in deriva • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Alunecand prin umbrele de sub pat, pasind printr-un sifonier sau rostogolindu-se printr-o vizuina de iepure, copiii au stiut dintotdeauna sa calatoreasca in lumi magice. Dar ce se intampla cand acestia se intorc si nu se mai pot adapta la lumea reala, iar familiile nu-i accepta schimbati? Nancy a nimerit odata intr-un taram magic, dar acum s-a intors. Iar lucrurile pe care le-a experimentat… pot schimba radical o persoana. Copiii din grija domnisoarei West inteleg mult prea bine acest lucru. Si cu totii incearca sa gaseasca o modalitate de a se intoarce in propriile lumi fantastice. Insa sosirea lui Nancy la camin marcheaza o schimbare. Intunericul pandeste la fiecare pas, iar cand tragedia loveste din plin, depinde de Nancy si de noii ei colegi de scoala sa rezolve misterul. Cu orice pret.   Seanan McGuire da dovada inca o data de o cunoastere profunda a inimii umane intr-o parabola impresionanta despre pierdere, dor si copii sensibili. - Paul Cornell Distins cu premiile • Hugo • Locus • Nebula Fragment din cartea "Orice inima e o poarta. Seria Copii in deriva. Vol.1" de Seanan McGuire: "- Nu inteleg nimic din ce-mi spuneti, raspunse Nancy. Se rusina cand isi auzi vocea iesind ca un mic chitait, dar se simti mandra ca reusise totusi sa-si invinga mutenia. Chipul lui Eleanor se imblanzi si mai tare. - Nu e nevoie sa te prefaci, Nancy. Stiu prin ce-ai trecut - pe unde ai fost. Am trecut si eu prin asa ceva in urma cu multi ani si m-am intors din propriile calatorii. Aici nu e loc de minciuni si prefacatorii. Stim ca, ceva e in neregula cu tine. Daca n-ar fi, n-ai avea ce sa cauti aici. Bun. Acum, spune-mi unde ai fost. - Nu... - Uita cuvintele „Absurditate" si „Logica." O sa ne ocupam mai tarziu de detaliile astea. Raspunde-mi. Unde ai fost? - In Galeriile Mortilor. Rostirea cuvintelor cu voce tare fu ca o usurare aproape dureroasa. Nancy ingheta din nou si se holba in gol, ca si cum isi putea zari vocea acolo, stralucind ca un granat perfect in aer. Dupa care inghiti anevoie, fara a-si putea alunga uscaciunea din gat, si adauga: - S-a intamplat... S-a intamplat cand m-am dus sa caut o galeata in pivnita casei si am dat peste o usa pe care nu o mai vazusem pana atunci. Si cand am pasit dincolo de ea, m-am pomenit intr-o livada cu arbusti de rodiu. M-am gandit ca am cazut si m-am lovit la cap. Dar am continuat sa merg, fiindca... fiindca... Fiindca aerul fusese atat de imbalsamat, iar cerul aratase ca o bucata de catifea neagra presarata cu puncte luminoase de diamant care nu sclipeau deloc, ci doar ardeau constant si rece. Fiindca iarba fusese uda de la roua si pomii incarcati cu fructe. Fiindca voise sa afle ce se gasea la capatul potecii lungi dintre copaci si fiindca nu voise sa se intoarca pana ce nu intelegea totul."