Originile creativității umane

Descriere

Creativitatea este o trasatura umana definitorie, iar explorarea originii acesteia ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine ca indivizi si ca specie. Reflectand asupra dezvoltarii cognitive a omului si asupra relatiei dintre stiinta si disciplinele umaniste, marele biolog E.O. Wilson asaza intr-o noua lumina aspecte ale fiintei noastre – precum capacitatea de a folosi limbajul, inclinatia catre poveste sau gustul pentru arta – fara de care aparitia omului modern nu ar fi fost posibila. Originile creativitatii umane este, astfel, o carte care, prin intrebarile ei provocatoare, ne hraneste dorinta de a ne cunoaste si de a ne descoperi afinitatile cu lumea naturala.   In Originile creativitatii umane, Wilson pledeaza pentru ingemanarea stiintei cu disciplinele umaniste si pentru instaurarea unui «al treilea Iluminism» menit sa redescopere natura umana in toata complexitatea ei. – Publisher's Weekly   Creativitatea reprezinta cautarea fireasca a originalitatii. Omenirea este impinsa inainte de dragostea instinctiva pentru noutate: descoperirea unor entitati si procese noi, rezolvarea vechilor probleme si dezvaluirea altora noi, surpriza estetica provocata de datele si teoriile neasteptate, placerea vederii unor chipuri noi, fiorul identificarii unor lumi necunoscute. Judecam creativitatea prin maretia raspunsului emotional pe care il provoaca. O regasim in adancurile mintii noastre si dincolo de noi, cand ne imaginam realitatea de pe tot cuprinsul universului. Orice tel atins duce catre alte teluri, iar cautarea nu se opreste niciodata. - Edward O. Wilson, laureat al Premiului Pulitzer Traducere de Elena Dragusin-Richard Fragment din cartea "Originile creativitatii umane" de Edward O. Wilson: "Fiintele urnane petrec mult mai mult timp socializand decat primatele mentionate mai sus si nu numai. Chiar daca programul lor se diferentiaza enorm in functie de ocupatie, oamenii au avut mereu tendinta de a se intalni in grup si de a se implica in activitati sociale intre intervalele de solitudine. In lumea dezvoltata, viata sociala a fost extinsa aproape la infinit prin activitatile publice de divertisment si retelele de socializare.  Oare sociabilitatea umana reprezinta forta darwiniana care ne-a adus la nivelurile inalte de inteligenta sociala, mai ales de empatie, oglindire si solutionare a problemelor? Da, insa aceasta sociabilitate a fost numai o mica parte din procesul evolutiv care a creat conditia umana. Pentru a avea tabloul complet, trebuie sa ne indreptam atentia catre aparitia comportamentului social la hominizii ancestrali, asa cum a fost el reconstituit de specialisti. Evenimentul cel mai important a fost cresterea masiva a dimensiunii creierului, mai ales in zona lobului frontal. Incepand cu aproape trei milioane de ani in urrna, capacitatea craniana a stramosilor nostri a crescut de la 400 cm3, nivelul la care se afla cimpanzeii, la 600 cm3, dimensiune specifica omului indemanatic (Homo habilis), pentru ca apoi, cu aproape un milion de ani in urma, sa atinga 900 cm3 la predecesorii nostri directi, Homo erectus, si, pana la urma, in jur de 1.300 cm3 la Homo sapiens, adica nivelul actual.  In procesul evolutiei prin selectie naturala, la fel ca si in viata de zi cu zi, evenimentele marunte pot avea consecinte insemnate, chiar majore. Evenimentul marunt din evolutia stramosilor omului pare sa fi fost trecerea de la o dieta predominant vegetariana, formata din fructe, seminte si frunze fragede, la o dieta ce continea mult mai multa carne. Aceasta tranzitie a fost usurata de mediul in care s-a produs."