Pierdut în Filipine. Jurnal de călătorie

Pierdut în Filipine. Jurnal de călătorie

Descriere

Tanarul lector universitar dr. Catalin Vrabie, caci despre acest autor este vorba, mi-a fost recomandat spre ai prefata cartea, de un vechi prieten din perioada liceului, pe care-l cunoscusem la fazele finale ale olimpiadelor de matematica si fizica. Este vorba despre profesorul universitar dr. ing. Vasile Baltac, pionier al tehnologiei informatiei si al constructiei calculatoarelor electronice din tara noastra cu o recunoastere internationala indubitabila. La o astfel de provocare nu puteam sa raman indiferent, asa ca l-am invitat pe autorul jurnalelor de calatorii intitulate „Pierdut in...” India, apoi in Iran, Nepal & Ladak si in Vietnam & Cambodgia sa stam de vorba si sa-i pun la dispozitie unele materiale despre arhipelagul celor 7.107 insule pe care urma sa le cutreiere selectiv in numar de douasprezece. Parcurgand o distanta estimata la 4.500 km., marcata pe harta publicata in jurnal, Catalin Vrabie strabate cele 12 insule animat de neastampar, neprevazutul fiindu-i conditie de existenta, iar calatoria, afirma autorul, fiind „si un act de cunoastere... chiar un act de cultura”.   Strabaterea traseului propus a facut sa treaca prin zone interesante ale Cercului de Foc al Pacificului, eludand pericolele, despre care fusese avizat din tara si la fata locului de la localnici. Fara a reproduce intocmai linia calatoriei, adica in succesiunea locurilor dictata de schema trasata pe harta, a parcurs insule si localitati, care mai de care mai fascinante, vitregite de multe ori de ploile si furtunile maritime care i-au incetinit viteza de deplasare, locuri pe care le vom aminti, in continuare. Oricum, obiectivele turistice propuse s-au realizat, trecand sau vizitand anticele Terase de orez, vulcanul Mayon si ruinele de la Cagsawa, paradisul turistic Boracay cu a sa plaja unicat in lume, regiunea Bohol cu interesantele Chocolate Hills, orasele Cebu si Mactan, primul fiind legat de cucerirea lui Magellan, in 1521; navigatorul a infipt crucea in pamant filipinez, momentul marcand inceputul crestinarii catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de suta de milioane de locuitori si din care circa 5% sunt musulmani si 1% de diverse alte religii (budisti, ortodocsi, reformati etc.). Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao si Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, pestera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue si, desigur, Manila cu Makati, cel mai modern oras din cele 14 care alcatuiesc metropola Manila – capitala a Republicii Filipine.   Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost putin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibila admirarea indeajuns a reliefului variat si incantator al intinsei tari insulare, dar si destul de zgarcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumosi” cum ii caracterizeaza autorul pe filipinezi, dezvaluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busola, ceas de mana performant, aparat foto si cu putine bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, in schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite sa-i indemne pe calatori sa viziteze locurile turistice emblematice), Catalin Vrabie are o „gena” speciala care as numi-o, citandu-l pe autor, „trebuie sa stii sa vezi!”, iar „daca nu cunosti o tara, ai sansa sa te cunosti pe tine insuti; intotdeauna vei intalni un om dispus sa-ti vanda o speranta... Cumpar-o! Si incearca s-o pastrezi. In asta se ascunde arta calatorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de calatorie. Superb indemn! De asemenea, inzestrat cu multa fantezie din care traieste permanent, este si un om de actiune, fara astampar care investeste in plasmuiri, generate de calatorii, afirmand cu convingere ca „omul nu trebuie sa traiasca doar cu paine”. Iata ce marturiseste: „Mi-am pierdut o ora doar cu masa de pranz...” fiind cucerit de ceea ce a vazut pana atunci si remarca, cu incantare, ca, de pilda, vizitand Kayangan Lake, lacul cu „apa dulce, captiv intre stancile care formeaza insula Coron; pestisorii exotici, colorati, agresivi, pasnici...” – sunt fapte ce nu trebuie ratate dar care necesita timp.

Pe aceeași temă

Cătălin Vrabie