Cum eram cândva PB

Descriere

Lumea lui Eden, o fata timida si linistita, se invarte in jurul familiei, a clarinetului si a micului ei grup de prieteni. Pana intr-o noapte, cand, in siguranta propriei case si la adapostul propriului pat, este violata. Pentru Eden nimic nu va mai fi la fel. Va ajunge sa urasca tot ce a iubit vreodata. Toate acelea lucruri pe care le stia dintotdeauna ca fiind adevarate se transforma brusc in niste minciuni. Eden nu se poate intoarce in timp ca sa schimbe acea noapte, dar poate schimba ce se intampla in continuare.   Acest roman indraznet, care masoara cicatricile adanci lasate de un eveniment traumatic, vorbeste totodata despre dezamagirile, durerile si inevitabilele schimbari ale adolescentei, din prisma unei fete care invata sa-si asume incredibila forta de care nu se stia capabila.   O carte tulburatoare si realista despre efectele de durata pe care experienta unei traume le are asupra dragostei, a relatiilor, a vietii in general. - School Library Journal   Fragment din cartea "Cum eram candva" de Amber Smith: "Daca iadul exista, probabil ca seamana mult cu o cantina scolara. E prima zi dupa vacanta de iarna. Ma chinui din greu sa-mi vad de viata. Cum era candva. Cum eram candva. Ies din rand, unde am stat la coada, si ma uit prin sala dupa Mara. O vad in sfarsit cum imi face cu mana din cealalta parte a incaperii, peste multimea galagioasa. A reusit sa ne gaseasca un loc in coltul de langa ferestre, unde trage curentul. La fiecare pas mi se pune cineva in cale, strigand si chinuindu-se sa se faca auzit in zarva generala si sporind astfel haosul de aici. - Hei! ma striga Mara in timp ce ma apropii. Stephen a ajuns devreme si ne-a tinut masa asta. Are ditamai zambetul pe fata, toata ziua a zambit - doar si-a scos aparatul dentar saptamana trecuta. - Super, mormai eu. Masa asta e mana cereasca, stiu. Aici n-o sa sarim deloc in ochi si n-o sa ne ia nimeni in vizor ca de obicei. Dar reusesc sa-i zambesc lui Stephen doar cu jumatate de gura. Stephen Reinheiser, alias Grasanul, este un baiat dragut si linistit, pe care-l stim din echipa ce se ocupa de anuarul scolar, care mai mananca cu noi din cand in cand. Nu suntem chiar prieteni. E o cunostinta.. E un alt gen de tocilar, nu ca noi doua. Noi suntem membre in diferite cluburi si in orchestra scolii. Dar el nu-si gaseste locul nicaieri. Insa nu conteaza, noi trei avem o intelegere tacita. Ne stim din gimnaziu. Stim ca a ramas fara mama cand era in clasa a saptea. Stim ca a trecut prin aceleasi experiente tragice ca si noi, daca nu unele mai rele. Asa ca ne purtam de grija unii altora."