În grădina căpcăunului

Descriere

Niciun barbat n-ar fi indraznit sa scrie ce a scris Leila Slimani. Un debut extraordinar. Alain Mabanckou, membru al juriului pentru Prix de La Mamounia   Captivant, erotic si indraznet, In gradina capcaunului ofera o explorare a sexualitatii, a adictiei si a nevoii unei femei de a simti ca traieste. Adele si Richard formeaza un cuplu parizian perfect. Tineri si frumosi, au cariere de succes si vieti sociale implinite. Ea este jurnalista, el este medic si au impreuna un copil pe care, cel putin aparent, si l-au dorit foarte mult si care le-a consolidat relatia. Privit de la distanta, mariajul lor pare fara cusur, insa daca te apropii, fisurile care-l strabat devin vizibile, distorsionand imaginea si facandu-te sa te intrebi care este adevarul din spatele mastilor. Adele e plictisita de slujba si de mariajul ei, fiind stapanita de o nevoie insatiabila de sex. Isi face programul in functie de aventurile ei extramaritale, ajungand tarziu la serviciu si mintindu-si sotul, pana cand, intr-o zi, cade intr-o cursa pe care si-a intins-o singura.   Scris intr-un stil elegant, dar deloc neutru, In gradina capcaunului ii conduce pe cititori prin labirintul dorintelor catre intelegerea singuratatii, aratandu-le ca destinul nostru, al tuturor, este cautarea autenticitatii. - The Independent   Un roman socant! O alegere indrazneata a juratilor care decerneaza Prix de La Mamounia, premiu marocan menit sa promoveze literatura din aceasta tara in Franta. Manuscrisul a reusit cumva sa treaca de cenzori, dar cu siguranta nicio editura din Maroc n-ar fi indraznit sa-l publice. - The Irish Times Fragment din romanul "In gradina capcaunului" de Leila Slimani: "Sambata, Richard i-a propus sa mearga la mare. O sa plecam devreme, Lucien va putea dormi in masina. Adele se trezeste odata cu ivirea zorilor, ca sa nu-si supere sotul care vrea sa evite ambuteiajele. Pregateste rucsacurile, il imbraca pe baiat. Ziua e rece, dar luminoasa, o zi care trezeste spiritele, care interzice orice letargie. Adele e bucuroasa. In masina, inveselita de soarele mandru de iarna, are chiar chef de conversatie. Ajung la ora pranzului. Parizienii au colonizat terasele incalzite, dar Richard a avut istetimea sa faca rezervare. Doctorul Robinson nu lasa nimic la voia intamplarii. Nu are nevoie sa citeasca meniul, stie ce-si doreste. Comanda vin alb, stridii, scoici. Si trei fileuri de peste in sos meuniere. - Ar trebui sa facem asta saptamanal! Aer proaspat pentru Lucien, o cina romantica pentru noi, e perfect, nu-i asa? Imi face foarte bine. Dupa saptamana pe care am avut-o la spital... Nu ti-am zis, dar Jean-Pierre, seful de sectie, mi-a propus sa fac o prezentare a cazului Meunier. Bineinteles, i-am zis ca da. Imi datora chestia asta. In orice caz, in curand o sa plec de la spital. Am sentimentul ca nu va vad niciodata, pe tine si pe micut. M-au recontactat pentru clinica de la Lisieux, asteapta unda verde din partea mea. Am fixat o intalnire pentru casa de la Vimoutiers. O s-o vizitam in timpul vacantei la parintii mei. S-a dus mama s-o vada si mi-a zis ca e perfecta. Adele a baut prea mult. Isi simte pleoapele grele. Ii zambeste lui Richard. Isi musca interiorul obrajilor, pentru a se abtine sa-l intrerupa si sa schimbe subiectul. Lucien se agita, incepe sa se plictiseasca. Se leagana pe scaun, apuca un cutit pe care Richard i-l ia din mana, dupa care arunca peste masa solnita careia i-a desurubat capacul. - Lucien, inceteaza! ii porunceste Adele."