Ultimul Țar. Nicolae al II-lea și Revoluția Rusă

Descriere

Ultimul Tar. Nicolae al II-lea si Revolutia Rusa Povestea palpitanta a ultimelor saisprezece luni din viata si domnia tarului Nicolae al II-lea, relatata de unul dintre cei mai straluciti specialisti contemporani ai istoriei Rusiei. In martie 1917, Nicolae al II-lea, ultimul tar al intregii Rusii, a abdicat, iar dinastia care a domnit asupra unui imperiu vreme de 300 de ani a fost indepartata de la putere de Revolutie. Robert Service examineaza ultimul an al domniei lui Nicolae al II-lea si lunile scurse intre momentul abdicarii si moartea sa tragica survenita la Ekaterinburg in iulie 1918. Bazandu-se pe surse istorice neexaminate pana in prezent, inclusiv pe propriile jurnale ale tarului si consemnari ale conversatiilor acestuia, precum si pe marturii ale anchetelor oficiale, Service arunca o lumina noua asupra acestei domnii zbuciumate, oferind un portret fascinant al unui personaj istoric prea putin pregatit sa faca fata turbulentelor care zguduiau la acea vreme Rusia si Europa. Lucrarea ofera totodata un tablou complex si aprofundat al noilor realitati sociale, economice si politice rezultate in urma Revolutiei din Februarie si preluarii puterii de catre bolsevici in octombrie 1917, precum si o cronica a inceputurilor republicii sovietelor conduse de Lenin.   O relatare demistificatoare a ultimelor luni din viata tarului, de la abdicare pana la executie. – The Guardian   O carte oportuna si importanta... care aduce claritate si o viziune realista. O relatare alerta a ultimelor luni din viata tarului, concisa, pertinenta, dar insotita de compasiune pentru drama acelor vremi. – The Observer   O biografie stiintific documentata, care merge dincolo de descrierea tulburatoare a sfarsitului Romanovilor, pentru a sonda natura complexa a caracterului lui Nicolae al II-lea. O carte captivanta, bine structurata, concisa si cutremuratoare. – Kirkus Reviews   Cartile lui Service sunt fundamentale pentru subiectele tratate, sunt scrise cu competenta si spun istorii captivante, iar cea de fata nu face exceptie. Gratie prezentarii exhaustive si convingatoare a lui Service, putem acum separa mitul si legenda de marturia istorica. – The Christian Science Monitor   Cea mai buna carte scrisa pana acum despre viata lui Nicolae al II-lea dupa momentul abdicarii. – Financial Times   Robert Service este un reputat istoric si universitar britanic, Fellow al Academiei Britanice si al Colegiului St Antony de la Universitatea Oxford si Senior Fellow al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. Este autorul a numeroase carti consacrate istoriei Rusiei si al unor biografii foarte appreciate dedicate lui Lenin, Stalin si Trotki, ultima fiind distinsa in 2009 cu Premiul Duff Cooper. Pe langa Ultimul tar, printre cele mai recente lucrari ale sale se mai numara Russia and Its Islamic World: From the Mongol Conquest to the Syrian Intervention (2017) si The End of the Cold War: 1985–1991 (2015). Fragment din romanul "Ultimul tar" de Robert Service: "La amiaza, Nicolae intra in sufragerie pentru a-i saluta pe cei aproximativ douazeci si cinci de ofiteri selectati, care primisera o carte de vizita unde scria: „Sunteti invitat maine la mic dejun cu Majestatea Sa." Cu zambetul pe buze, Nicolae dadea mana cu fiecare dintre oaspetii sai si, avandu-l pe Alekseev de-a dreapta lui, asculta opiniile lor despre vestile de pe front. Se serveau doua feluri de mancare simple, iar dupa masa Nicolae mai zabovea pentru a discuta cu indivizii pe care ii alesese. Urma apoi o pauza de un ceas sau doua. Acesta era ragazul cand, de obicei, Nicolae facea o plimbare pe jos cu un membru al suitei sale, in timp ce personalul Marelui Stat-Major se intorcea la munca. Supeul incepea la ora sase, cand din nou Nicolae prezida ceremonia. Cand masa se incheia, imparatul anunta: „Domnilor, aveti permisiunea sa fumati." El fusese cel care lansase moda folosirii unui tigaret. De cele mai multe ori, stingea in scrumiera prima tigara - un semn de nervozitate, fiindca imediat isi aprindea si fuma cea de-a doua tigara. In fiecare seara, exista un film sau un spectacol muzical, la care Nicolae participa impreuna cu fiul sau. O fanfara militara interpreta marsul regimentului Preobrajenski, in timp ce imparatul se instala in loja guvernatorului si facea conversatii curtenitoare cu sotiile personalului din Stavka. Desi se simtea bine in mijlocul barbatilor din fortele armate imperiale, Nicolae trebuia sa ramana la curent cu treburile statului in restul tarii. Pe langa chestiunile militare, fusese preocupat intotdeauna de politica externa si exercita un control personal asupra deciziilor de prima importanta din acest domeniu. Din capitala, Ministerul Afacerilor Externe il informa cu regularitate despre schimbarile survenite privind situatia Rusiei in relatiile internationale. Nicolae astepta, de asemenea, ca presedintele Consiliului de Ministri si ministrul afacerilor interne sa aduca la cunostinta noutati ce puteau afecta securitatea politica.   In alte chestiuni, prefera sa urmeze strategia politica fixata deja, si nu sa o elaboreze el insusi. Piotr Stolipin izbutise sa il convinga ca, pentru a evita ca tulburarile revolutionare sa se mai repete, era necesara aplicarea unei noi politici agrare, care sa stimuleze aparitia unei clase de fermieri ridicati din randurile taranilor."