Dune (Vol.1)

Descriere

Primul volum din seria Dune   • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura   Intr-un viitor indepartat, intr-un imperiu interplanetar, condus dupa reguli feudale, casele nobiliare se lupta pentru suprematie. Casa Atreides primeste controlul asupra planetei Arakis, singura sursa de mirodenie – cea mai valoroasa si importanta substanta din univers. Asta adanceste vechea rivalitate dintre Casele Atreides si Harkonnen. Leto Atreides si familia lui se vor confrunta nu doar cu o planeta desertica, neprietenoasa si necunoscuta, ci si cu comploturi politice periculoase. O poveste clasica, bogata in sensuri religioase, economice, tehnologice si sociale, o complexitate care o pune definitiv pe lista cartilor de citit intr-o viata.   O poveste unica… Nu se compara cu nimic, poate doar cu amploarea epica din Stapanul inelelor. - Arthur C. Clarke   Cel mai important roman SF din toate timpurile. Este convingator, puternic, genial. - Robert A. Heinlein   E posibil ca Dune sa fie mai actual acum decat atunci cand a fost publicat. - The New Yorker   Unul dintre monumentele science fiction-ului modern. - Chicago Tribune Roman castigator al premiilor Nebula si Hugo Fragment din cartea "Dune" de Frank Herbert: "Paul isi umezi buzele cu varful limbii. Gandurile i se intoarsera cu o saptamana in urrna, la ziua in care fusese pus la incercare de Cucernica Maica. Si ea ii vorbise despre ravagiile lipsei de apa. „O sa cunosti Campiile Funebre", spusese ea. „O sa cunosti pustiurile parjolite, desertul in care nu rezista decat mirodenia si viermii nisipurilor. Ochii tai o sa-si intunece culoarea ca sa poata suporta vapaia soarelui. O gaura ferita de vant si ascunsa vederii va fi un adapost. Va trebui sa mergi purtat de propriile tale picioare - fara topter, fara masina, fara animal care sa te care in spate." Paul fusese impresionat mai degraba de tonul ei - psalmodiat si vibrant - decat de vorbele pe care le rostea. „Lumea Arrakisului khala, e imparatia pustiului. Lunile iti vor fi prietene, soarele - dusman." Paul o simtise pe mama sa parasindu-si locul de la usa, venind langa el. Jessica o privise pe Cucernica Maica si intrebase: „Nu vezi nicio speranta, Cuviosia Ta?" „Pentru taica-sau, nu." Apoi, batrana ii facuse semn Jessicai sa taca si coborase privirea spre Paul. „Sa nu uiti niciodata ce-am sa-ti spun acum, baiete: o lume se sprijina pe patru lucruri..." Ridicase patru degete noduroase. „Invatatura celor intelepti, dreptatea celor mari, rugaciunile celor credinciosi si darzenia celor bravi. Dar toate astea nu inseamna nimic..." Isi stransese degetele pumn si incheiase: ,,...fara un conducator care cunoaste arta guvernarii. Aceasta sa fie stiinta ta!" Trecuse o saptamana de la vizita Cucernicei Maici. Dar cuvintele pe care le pronuntase isi vadeau abia in clipa asta intregul inteles. Acum, stand in sala de exercitiu, alaturi de Thufir Hawat, Paul simti muscatura adanca a fricii. Ridica privirea. Mentatul il scruta incruntat. - Ce visai adineaori? - Ai cunoscut-o pe Cucernica Maica? - Vrajitoarea Dreptvorbitoare de la Curtea Imperiala? Un interes brusc anima ochii lui Hawat. - Am cunoscut-o.  - Ea... Paul se poticni. Isi dadu seama ca nu-i putea destainui lui Hawat incercarea la care fusese supus. Inhibitiile aveau radacini adanci. - Ei? Ce-a facut? Paul inspira adanc, de doua ori. - A spus un lucru. Inchise ochii, redestepta cuvintele si, cand vorbi, glasul lui imprumuta fara voie ceva din tonul batranei: - Tu, Paul Atreides, coborator din regi, fiu de Duce, trebuie sa inveti sa conduci. E un lucru pe care nu l-a facut niciunul dintre stramosii tai. Paul deschise ochii. - Vorbele ei m-au infuriat, continua el. I-am spus ca tatal meu guverneaza o planeta. Mi-a raspuns: „E pe cale s-o piarda." Atunci i-am spus ca tata va primi o planeta si mai bogata. A raspuns: „O va pierde si pe aceea." Am vrut sa fug la el, sa-l avertizez, dar ea a zis ca fusese deja avertizat - de tine, de mama, de multi altii."