Două domnii întunecate (Vol.3)

Descriere

Doua domnii intunecate. Seria Trei coroane intunecate Volumul 3. Katharine a asteptat toata viata sa urce pe tron. In sfarsit, a sosit si momentul lui Katharine, dominata de furia reginelor moarte. Dar multi ii contesta domnia, iar nelinistea ei creste cu atat mai mult cu cat nu stie ce s-a intamplat cu surorile sale. Apoi, intru totul misterios, valurile incep sa aduca la tarm cadavre, iar insula Fennbirn este cuprinsa de panica. Ascunse pe continent, Arsinoe si Mirabella incearca sa-si vada de viata departe de tot ceea ce au pierdut. Insa curand simt chemarea insulei; Arsinoe e bantuita de viziuni cu legendara Regina Albastra, moarta cu sute de ani in urma. Dupa ce se imprieteneste cu o razboinica pe nume Emilia, Jules afla ca exista o armata a rebelilor care urmaresc sa uzurpe tronul si care vor ca ea sa conduca atacul. Coroana a fost castigata, dar reginele sunt departe de a fi invinse. Fragment din Volumul al III-lea al seriei Trei coroane intunecate, Doua domnii intunecate, de Kendare Blake "Dupa ce porneste spre oras, alaturi de Emilia, Jules isi pune gluga pe cap, sa-i acopere ochii. Aproape toata lumea reactioneaza intr-un fel la trecerea Emiliei, salutand-o din cap sau lasand ochii in jos. Tot orasul o cunoaste pe fata cea mare a familiei Vatros, dupa barbia ei ridicata si dupa mersul ei alert. Toti o respecta, aproape la fel cum o respectau oamenii din Wolf Spring pe Jules, inainte sa afle de blestem. Acum, daca s-ar intoarce in oras, oamenii ar duce-o la Indrid Down cu mainile legate la spate. Cand ajung, hanul deja e plin si bardul incepuse sa cante. Emilia se incrunta putin, dar se stie ca lungile cantece recitate dureaza pana tarziu, in noapte, si unii ascultatori pleaca sau vin, ca sa auda partile lor favorite. - Nici macar nu e cantecul lui Aethiel, spune Emilia. E introducerea de la cantecul lui Philomene. Si dureaza la nesfarsit. Ma duc sa iau niste bere si ceva de mancare. Jules isi da gluga jos in caldura din han. Oricum nimeni nu se uita la ea. Toti ochii sunt indreptati asupra bardului, o femeie, care sta in picioare langa foc, imbracata cu o jacheta frumoasa, tivita cu fir de aur. Este una dintre cele mai tinere cantarete pe care le vazuse vreodata Jules, desi nu vazuse prea multe. Prea putini barzi trecusera prin Wolf Spring, probabil prea plictisiti sa cante noapte de noapte despre regina Bernadine si lupul ei. Femeia poarta o pelerina usoara, nu ca cea rosie pe care o are Jules, si vocea ei e melodioasa chiar si atunci cand recita pasajele despre arme: pumnale, armuri, costumul de piele care trebuie prins in catarame, recita iar si iar cum a fost imbracata in vesminte de lupta regina razboinica demult moarta. Jules gaseste o masa libera langa peretele din spate si se asaza. Cand Emilia revine cu doua halbe de bere, bardul incepuse sa cante despre armata cea puternica a reginei. "