George și miraculosul său medicament (format mare)

Descriere

George gaseste o cale pentru a-si transforma bunica cea rea intr-una buna. Intr-o zi, George ramane singur acasa cu bunica lui, o zgripturoaica ingrozitoare, care nu-i zambeste si nu se joaca niciodata cu el. Asa ii vine ideea sa faca un medicament miraculos, care s-o transforme pe bunica rea intr-una buna. Ori a gresit George dozajul, ori n-a nimerit ingredientele, cert e ca bunica incepe sa creasca si sa tot creasca pana cand e mai mare decat casa! Ce-o sa pateasca George pana cand se intorc parintii si ce o sa se intample cu bunica?   Ilustratii de Quentin Blake Fragment din volumul "George si miraculosul medicament" de Roald Dahl:   "- Extraordinar, buni! se bucura George. De ani de zile n-ai mai stat in picioare ca acum. Uita-te, numai, la tine! Stai in picioare fara ajutor – nici macar de baston nu mai ai nevoie! Bunica insa nu parea sa-l auda. Pe fata intepenita, ochii ii ieseau din nou din orbite, holbandu-se-n gol. Era dusa departe, intr-o alta. lume. "Minunat medicament", isi spuse George. I se parea de-a dreptul fascinant sa stea acolo si sa se uite cu m actiona asupra babornitei. „Oare ce va urma dupa asta?" se intreba. Avea sa descopere foarte curand. Fara veste, bunica incepu sa creasca. La inceput destul de incet... asa, o usoara ascensiune gradata... sus, tot mai sus... putin cate putin... se facea tot mai inalta... cam cu un deget la fiecare cateva secunde... astfel ca la inceput, George mai ca nu observa. Dar cand incepu sa se faca de vreo doi metri, George tresari de spaima si incepu sa strige: -  Hei, buni! Ai inceput sa cresti! Te faci mare! Ia-o mai incet, buni! Ar fi cazul sa te opresti acum, pana nu dai cu capul de tavan. Dar bunica nici gand sa se opreasca din crescut. Era, ce-i drept, o priveliste de toata frumusetea sa vezi mumia aia de femeie cum se face tot mai inalta, se alungeste din ce in ce si se subtiaza, de parca ar fi fost o bucata de elastic trasa in sus de niste maini nevazute.  Cand atinse, in cele din urma, tavanul cu crestetul, George crezu ca nu mai avea incotro si va trebui sa se opreasca. Nici gand. Se auzi un fel de scrasnet si incepu sa ploua cu bucati de tencuiala si ciment. - Nu crezi ca ar cam fi momentul sa te opresti, buni? incerca George. Tata numai ce-a zugravit camera asta."