Socoteala diavolului

Descriere

Carte premiata cu National Jewish Book Award pentru literatura pentru copii   Atunci cand deschizi o usa te astepti sa intri intr-un loc cunoscut, obisnuit, un loc in care vrei sa te afli. Usa deschisa de Hannah o poarta catre o lume dintr-un trecut pe care ea a tot vrut sa-l ignore. E ziua cand familia ei sarbatoreste Sederul, iar ea ajunge intr-un satuc polonez din anul 1942. Soldatii nazisti vin dupa oamenii din sat. Fiindca ea stie istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial, doar Hannah anticipeaza ororile care-i asteapta.   Cititorii vor intelege proportiile unei tragedii istorice si se vor simti deopotriva tulburati si obligati sa ia atitudine. - Booklist   O carte incredibil de emotionanta. - Kirkus Reviews   Cartea lui Yolen contribuie mult la intelegerea efectelor Holocaustului, care vor rasuna in istorie, acum si totdeauna. - School Library Journal Fragment din volumul "Socoteala diavolului" de Jane Yolen:   "Prima Selectie fusese cea mai grea, isi zise Hannah mai tarziu. Dupa aceea, deveni parte a rutinei zilnice. Iar daca nu stateai prea aproape de vreo grecoaica sau daca nu lucrai prea incet, daca nu spuneai ce nu trebuia, nu vorbeai prea tare, enervai un gardian, nu o amenintai pe blokova, nu te-mpleticeai prea tare sau nu te-mbolnaveai, era posibil ca de data asta sa nu fii selectat. De data asta. O parte din ea se revolta impotriva dementei regulilor. O alta parte era recunoscatoare. Intr-un univers aflat in plin haos, orice indrumari erau de ajutor. Si mai stia ca in fiecare zi in care ramanea in viata, traia. Unu plus unu plus unu. Ghitl o numea socoteala Diavolului. Asa se facu ca o zi se prefira intr-alta. Amintirile ei devenira amintiri despre lagar si-atat: ziua in care un gardian i-a dat o bucatica de carnat si n-a cerut nimic in schimb. Dimineata cand a sosit un alt transport de zugangi. Clipa in care un nou transport n-a mai sosit. Dupa-amiaza cand Ghitl a aranjat de-o funie cu care toti copiii s-au jucat de-a saritul dupa cina. Si aceeasi noapte cand Masa, roscata din Cracovia s-a spanzurat cu funia respectiva, dupa ce aflase ca sotul si fiul ei de saptesprezece ani ajunsesera in cuptoare. Intr-o dupa-amiaza insorita, cand curata cazanele cu Sifre, Hannah o intreba, visatoare: - Care e mancarea ta preferata? Daca ai putea avea orice fel de mancare ti-ai dori. Stateau in patru labe deasupra cazanelor rasturnate, ranind bucati de cartof ars, care inca se incapatanau sa ramana lipite de fundul vaselor. Sifre se dadu inapoi de pe cazan, stergandu-si o mana murdara pe obraz. Se gandi o clipa, inainte de-a-i raspunde. Nu era o intrebare noua. De saptamani intregi faceau variatiuni pe aceeasi tema. - Cred ca o portocala, zise ea incetisor. Asta chiar era o schimbare. De obicei spunea un ou. - O portocala, repeta Hannah, incantata de noutate. Uitasem de portocale. - Sau un ou."