Jurnalul unui puști (Vol.13) Dezghețul

Jurnalul unui puști (Vol.13) Dezghețul

Descriere

Jurnalul unui pusti #13: Dezghetul   Cand scoala unde invata Greg Heffley se inchide din cauza ninsorii, cartierul se transforma intr-un camp de lupta iernatic. Grupuri rivale se lupta pentru teritoriu, construiesc forturi de zapada imense si au loc batai colosale cu bulgari. In bataia pustii sunt Greg si cel mai bun si de nadejde prieten al lui, Rowley Jefferson. Este o lupta pentru supravietuire, iar Greg si Rowley au de navigat printre aliante, tradari si gasti razboinice in vreme ce intreg cartierul e cuprins de haos. Vor iesi Greg si Rowley biruitori cand va veni dezghetul? Vor apuca macar ziua de maine? Fragment din cartea "Jurnalul unui pusti vol.13: Dezghetul" de Jeff Kinney: "Cica maine ninge iar, se mai pun cativa centimetri de zapada. Le-am zis alor mei ca pun bani deoparte ca sa-mi iau un SNOWMOBIL, ca sa ajung mai usor la scoala. Dar mama si tata au inceput sa-mi insire toate motivele pentru care un pusti de generala nu poate sa aiba un snowmobil, iar dupa un timp nu prea i-am mai ascultat. De fiecare data cand am cate-o idee buna, parintii mi-o demonteaza. La fel au facut si iarna TRECUTA, cand am avut ideea cu sania trasa de caini. M-am gandit ca daca cumpar cativa caini si ii dresez sa traga la sanie, dimineata asa ajunge la scoala cat ai zice PESTE. Cred ca parintii mei au crezut ca GLUMESC, pentru ca m-au incurajat. Dar, cand am cumparat mai multi catei de la doamna din susul strazii, cu banii stransi la Craciun, mama si tata m-au pus sa-i duc pe toti inapoi.   JOI Ziua de azi mi-a adus aminte de ce iarna e cel mai urat sezon pentru mine. A fost o alta zi in care a nins, dar in dimineata asta am hotarat sa ma pregatesc mai bine, ca sa-mi fie cald in drum spre scoala. Tata a facut focul in semineu inainte sa plece la munca si m-am gandit sa-mi incalzesc geaca si cizmele inainte sa le imbrac. Dar mi-am pus cizmele prea aproape de foc si talpa de cauciuc s-a topit si s-a lipit de caramizi. cand am vrut sa le iau, nu s-au MISCAT. Rowley trebuia sa apara din clipa-n clipa sa ma ia si trebuia sa gasesc altceva de incaltat. Stiam ca Patrulele de Circulatie n-o sa ne lase sa mergem pe sosea, iar adidasii aveau sa mi se faca LEOARCA daca mergeam prin zapada. Asa ca mi-am facut singur niste RACHETE DE ZAPADA din cutii de pizza si banda adeziva. Cand Rowley a batut la usa, eu eram gata de plecare. Tre' sa recunosc, rachetele mele de zapada s-au dovedit a fi mai bune decat ma ASTEPTAM. Ba chiar m-am miscat atat de repede, incat lui Rowley i-a fost greu sa tina pasul cu mine. Dar, odata ce am ajuns in partea de jos a strazii Surrey, totul s-a dus de rapa."

Pe aceeași temă

Jeff Kinney