16 prozatori de azi

Descriere

Volum coordonat de Andreea Rasuceanu Diana Badica, Lavinia Braniste, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Bogdan Cosa, Augustin Cupsa, Tudor Ganea, Adela Greceanu, Mihai Mateiu, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Cosmin Perta, Bogdan Raileanu, Corina Sabau, Sebastian Sifft, Tatiana Tibuleac Am gandit antologia de fata ca pe una in care cititorul de astazi sa regaseasca, in acelasi loc, o serie din cei mai buni prozatori contemporani, sa poata lua contact cu scrisul lor si sa decida daca vrea sa caute mai departe romane, volume de proza scurta ale lor. Am ales fie autori care au publicat recent carti cu ecouri bune din partea criticii, dar si a publicului, fie prozatori care au scris la un moment dat o carte valoroasa, s-au afirmat, apoi s-au retras din prim-planul vietii literare – pe acestia i-am provocat sa rascoleasca prin sertarele lor cu literatura si sa scoata la iveala fragmente din textele la care lucreaza. Cateva voci sunt deja consacrate, confirmate prin aparitia mai multor volume care au avut parte de o buna receptare in presa culturala, de premii si distinctii. Alti autori sunt la inceput de drum, proaspat debutati cu romane sau volume de povestiri, care au avut de asemenea parte de o buna primire. Textele lor sunt diferite si ca formula, si ca tema­tica, si rezerva nu de putine ori adevarate surprize. Scopul a fost de a oferi un esantion reprezentativ din proza care se scrie astazi, cu principalele ei tendinte, o proza din ce in ce mai diversa si mai plina de provocari. – Andreea Rasuceanu Fragment din cartea "16 prozatori de azi.lit" de Diana Badica, Lavinia Braniste, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Bogdan Cosa, Augustin Cupsa, Tudor Ganea, Adela Greceanu, Mihai Mateiu, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Cosmin Perta, Bogdan Raileanu, Corina Sabau, Sebastian Sifft si Tatiana Tibuleac "Poarta era intredeschisa, dupa cum ii spusese femeia la telefon. O astepta de mai bine de jumatate de ora, de cand vorbisera, dar intre timp Doru a ajuns acasa, beat mort, s-a impiedicat de furtunul de gradina si a inceput sa urle ca nebunul, s-o strige, s-o pedepseasca. Celalalt baiat, Marius, statea pe canapea si se legana cu buzele ranjite, cu capul in sus, scotand din gat un piuit bizar, ca o pasare care a inghitit o albina si se chinuie. De cinspe ani de cand l-a facut, tot se chinuie.  Cand Doru a parut ca se potoleste, Nuta a deschis fereastra si a sarit pe geam, si-a luat trusa de pedichitira, adica punga de plastic in care erau toate de-a valma, scurse si amestecate, si s-a dus la vecina ei de peste drum, care o astepta in curte, pe o bancuta, cu picioarele inmuiate in apa cu sapun. Vecina, pe nume Maria, era plecata in Italia de zece ani si venea acasa o data pe an, de Pasti, in curtea ramasa goala. Nuta ii razuia bataturile, ii taia pielea moarta si-i dadea unghiile cu oja, iar femeia, usor jenata ca-si cheama o mica sluga sa-i ingrijeasca picioarele, se scuza ca nu poate sta aplecata multa vreme. Avea si ea o varsta.  Si acolo, in Italia, ingrijea de alta femeie si mai in varsta."