Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey

Descriere

Nascut in mijlocul viscolului, orfan si, se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey starneste o curiozitate nemasurata din partea tuturor celor care il intalnesc. Oamenii spun ca odata ce Weylyn se avantura in lumea ta, ti-ai dori sa nu mai plece. Insa ce il face sa fie atat de diferit? Cum de poseda abilitatea de a transforma vietile celorlalti? Cum de reuseste sa gaseasca ― si sa creeze ― magie in orice lucru comun? Aceasta este istoria calatoriei lui Weylyn, povestita din perspectiva celor care l-au cunoscut, l-au iubit sau care au fost fermecati de el de-a lungul drumului sau.   Aceasta poveste incantatoare suprapune realismul magic unor note de romantism, umor si aventura, desfatand cititorii care savureaza fantasticul presarat cu personaje si intamplari stranii. (Revista Library Journal)   Lectura acestui roman este atat de reconfortanta, incat dupa aceea te simti de parca ai putea sa chemi o gloata de licurici ca sa faci cu brio fata unei pene de curent electric sau sa invoci un camp de narcise pentru a sarbatori ziua de nastere a cuiva drag. Extraordinarele circumstante ale vietii lui Weylyn Grey este exact cartea de care aveam nevoie in acest moment, si m-a facut atat de fericita, incat mi-a venit sa urlu la luna. (Steph Opitz)   O opera de arta in intregime originala si conceputa cu maiestrie, Extraordinarele circumstante ale vietii lui Weylyn Grey este o copodopera a imaginatiei. - Lori Nelson Spielman   Versiunea Charlotte’s Web pentru adultii care, la fel ca Weylyn Grey, au propriile povesti despre a fi diferit, temut, curajos si iubit. - Mo Daviau   Aceasta poveste pare atat de familiara, avand ceva din lejeritatea lui Lewis Carroll. In miezul magiei este un baiat cu abilitatile lui Peter Pan. Original si plin de imaginatie, explorand un personaj neobisnuit, romanul lui Lang este o desfasurare savuroasa si adorabila de realism magic. - Booklist Fragment din cartea "Extraordinarele circumstante ale vietii lui Weylyn Grey" de Ruth Emmie Lang: "A plouat pentru restul zilei si noptii, fortandu-l pe tati sa anuleze spectacolul cu artificii. - La meteo au spus ca ar fi trebuit sa fie senin, l-am auzit spunandu-i mamei, pe hol. E ca si cum ar fi venit de nicaieri. Asta pentru ca chiar a venit de nicaieri, m-am gandit. Poate ca citisem prea multe carti din Vrajitorii ratacitori, dar nu ma puteam impotrivi sentimentului ca Weylyn avusese ceva de-a face cu furtuna. Stiam ca teoria mea ridicola era cel mai probabil produsul plictiselii combinate cu trei doze de Pepsi, dar pur si simplu nu ma putem descotorosi de ea. Daca aveam de gand sa dorm vreun pic in noaptea aceea, trebuia sa il intreb chiar eu pe Weylyn. Dupa ce am auzit usa de la dormitorul parintilor mei inchizandu-se, am deschis-o incet pe a mea si am pasit desculta pe hol. Eram pe cale sa bat la usa lui Weylyn cand am vazut ceva miscandu-se in intuneric. Orice ar fi fost, era mic, nu mai mare decat o veverita cu falci. Cand s-a apropiat, am vazut ca era, intr-adevar, o veverita cu falci, maro si marunta, cu o bucata de staniol in gura. Fugea catre mine, apoi s-a intors brusc la stanga si a tasnit pe sub usa lui Weylyn. Cum a ajuns micutul asta aici?, m-am intrebat. Apoi am auzit o chitaiala ciudata prin usa inchisa a lui Weylyn, aceeasi pe care o auzisem noaptea trecuta. M-am aplecat ca sa ascult prin usa si am auzit si alte sunete: pasire, cotcodacire, mormaire, si pe Weylyn vorbind in soapta. Am incercat clanta. Era incuiata. Weylyn – si orice era acolo cu el – trebuie sa ma fi au-zit, pentru ca s-a auzit un sunet brusc de orbecaire."