Partitura suferinței

Descriere

De a lungul carierei, Richard, pianist desavarsit, a fost ovationat in sali de concert din intreaga lume. Degetele sale erau instrumente perfect acordate, care dansau pe claviatura cu o precizie uluitoare. Dar asta se intampla in urma cu opt luni. Acum, Richard sufera de SLA – scleroza laterala amiotrofica –, o boala necrutatoare care i-a paralizat deja bratul drept. Pentru el, pierderea bratului e ca moartea. Si stie ca va urma si bratul stang. Cand boala se agraveaza si Richard nu se mai descurca singur, Karina, fosta lui sotie, devine – fara tragere de inima – ingrijitoarea lui. Ea nu a trecut nici acum peste despartire si inca il invinovateste pe Richard ca, din pricina lui, si-a ratat cariera de pianista. Pe masura ce muschii, vocea si respiratia lui sunt tot mai firave, cei doi incearca sa se impace cu trecutul inainte sa fie prea tarziu. Partitura suferintei este o carte tulburatoare despre iertare si despre puterea de a infrunta boala cu seninatate.   Lisa Genova imbina cu o maiestrie de neegalat detaliile stiintifice si scriitura plina de compasiune. – Bookreporter   O carte captivanta si emotionanta… Un portret tulburator al ravagiilor pricinuite de SLA. - Publishers Weekly   Partitura suferintei spune nu doar povestea unei persoane afectate de SLA, ci si povestea bolii insesi. Asa ca ai multe de invatat. Dar nu simti nicio clipa ca ti se preda. - The Boston   Lisa Genova, nascuta in 1970, a absolvit Bates College ca sefa de promotie, cu o diploma in psihobiologie, si are un doctorat in neurostiinte la Universitatea Harvard. Romanul ei de debut, Altfel… si totusi Alice, publicat deja la Editura Trei, a figurat timp de 59 de saptamani pe lista de bestselleruri New York Times. Cartea a fost recompensata cu numeroase distinctii, s-a tradus in 36 de limbi si a fost ecranizata la Hollywood, cu Julianne Moore in rolul principal. Fragment din roman: "In afara de Maxine, relatiile lui Richard cu celelalte femei au durat aproape cam cat termenul de valabilitate la raft al unei cutii de lapte. Majoritatea l-au cunoscut dupa concerte, la petrecerile cu VIP-uri sau la strangerile de fonduri de caritate, impresionate si fascinate. Se indragosteau tare si repede, fara sa-i bage in seama verigheta, pe vremea cand era casatorit. La inceput, ii tolerau si toanele si timpul dedicat pianului in defavoarea lor. Cand ii vedeau pasiunea pentru muzica lui Brahms, Chopin si Liszt, si iubirea si devotamentul pentru pian, credeau ca aceste inclinatii sunt transferabile. Dar spre dezamagirea tuturor, Richard nu a putut niciodata sa iubeasca o femeie la fel de mult cum iubeste pianul. Nici macar pe Karina. Asa ca, inevitabil, femeile se simteau frustrate, singure si nemultumite cu rolul lor de vioara a doua. Chiar a treia, daca se gandeau ca inaintea lor mai era si sotia lui. La inceput, incercau din greu. Nu a functionat niciodata. Nu stie de ce. Poate fiintele umane au o limita de pasiune. O placinta are un numar limitat de felii. In cazul lui Richard, doar o firimitura de pasiune ramane nealocata pianului. Iubeste femeile, le apreciaza la fel de mult ca orice barbat, dar in final, acestea se agata disperate de el. Iar el refuza sa le ofere ceva. Maiestria lui de a canta la pian le seduce. Dar dupa ce ii observa lipsa maiestriei ca barbat, pleaca toate. Cufundat in negare, a inceput sa se intalneasca ca Maxine la doua luni dupa ce a fost diagnosticat. Aceasta nu observa ca el nu putea sa-si ridice bratul drept deasupa cotului sau ca se aseza mereu in dreapta ei pentru a-i tine mana cu mana lui stanga. Poate ca a balbait cateva cuvinte in dupa-amiaza cand a ramas fara energie, dar tocmai bausera impreuna doua sticle dc vin. Apoi, intr-o dimineata l-a prins plangand la pian, cu mainile pe genunchi, si el i-a marturisit tot. In loc sa-l paraseasca imediat, s-a implicat in problemele lui. Era convinsa ca un acupuncturist il poate salva. Dar oricat de multe sedinte de acupunctura, de ventuze simple sau cu flacara ar face, nu ar fi suficiente pentru a-i impiedica mana dreapta sa devina ca de lemn. Ea insista, dar amandoi stiau ca efortul devenise nesincer. O retinea doar un sentlment de decenta impletit cu vina. Situatia nu era sanatoasa pentru niciunul dintre ei. Sexul devenise rapid si lipsit de imaginatie. El incepuse sa-i fie frica de corpul lui. El devenise indiferent fata de corpul ei. Se concentra doar asupra imperfectiunilor. Ea era prea machiata. Si-i mirosea gura. Nu era destul de frumoasa, destul de interesanta, destul de provocatoare. Lista lui de nemultumiri era la fel de lunga ca a ei. "