România, te iubesc!

Descriere

Romania, te iubesc! a fost o idee care a crescut natural in redactia Stirilor PRO TV. Un format de reportaje, anchete si investigatii de calitate mereu mai buna, cu standarde mereu mai mari. 2018 este un nou capitol in istoria emisiunii. „Cum sa facem scris din imagine?“ Aveam cu totii in minte imagini superbe sau dezolante, fragmente de interviuri in care participantii puteau fi premiati pentru jocul artistic, scene dense si rapide in care totul era in miscare. Cum sa le descrii, ca sa ramana la fel de valoroase ca la televizor? Forma fizica, fireasca in care se asaza faptele si imaginile inainte de a deveni un reportaj finit este totusi scrisul. Materialele „au trecut sticla“, dupa cum ne arata reactiile publicului care ne urmareste. Suntem acum pe un teritoriu nou, curiosi daca universul creat de personalitatile corespondentilor prinde viata inca o data, in mintea cititorului de data aceasta. Fragment din volumul "Romania, te iubesc!" de Paul Angelescu, Alex Dima, Paula Herlo, Rares Nastase si Cosmin Savu: "In 2013, Comisia Europeana a anuntat autoritatile romane ca a declansat procedura de infringement impotriva Romaniei, din cauza avizarii haotice a distrugerilor de pe cursurile raurilor. Exista o corespondenta cu statul roman din care reiese ca alesii nostri nu recunosc dezastrul facut de santierele cu avize si anunta ca legislatia europeana de mediu a fost respectata, desi Comisia a semnalat ca a fost grav incalcata. De exemplu, Comisia a precizat clar care sunt proiectele vizate, tocmai pentru a ilustra incalcarile Directivei 2000 pentru Mediu. Oficialii europeni scriu ca in tara noastra au fost aprobate 425 de proiecte, din care peste 200 erau incepute la data infringementului. Autorizarea masiva a constructiei microhidrocentralelor pe cursurile de apa montane s-a facut fara ca in prealabil statul roman sa „elaboreze programe de monitorizare a starii apelor". Raul dirijat prin conducte creeaza o presiune in turbina centralei, care produce energie electrica din viteza apei ce trece prin tubulatura pe o distanta mare. La marile hidrocentrale, energia vine din forta caderii apei. Imagini ale microhidrocentralelor din alte tari arata ca acolo se foloseste tubulatura mult mai ingusta, conducte cu diametru mult mai mic decat cele de la noi. Nu este permis un debit mare la captare, astfel incat raurile si zonele din jur nu au de suferit. E drept, asemenea microhidrocentrale produc mai putina energie electrica, dar nici nu distrug natura. Comisia a amintit ca trebuie sa existe studii aprofundate, facute de autoritatile si administratorii zonelor protejate, din care sa reiasa in detaliu „parametrii biologici, conditiile de salinitate si de morfologie ale fiecarui rau", inainte ca un dezvoltator sa ceara sa-l exploateze. Si reprezentantii mai multor ONG-uri sustin ca statul, prin ministerele si agentiile din domeniu, ar trebui sa comande studii exacte ca sa vada situatia de pe rauri, si abia apoi sa permita construirea microhidrocentralelor. Nu statul este interesat de profitul din producerea energiei electrice; interesul este al dezvoltatorului privat. O investitie de doua milioane de euro intr-o microhidrocentrala cu o singura priza de captare poate fi amortizata in 4 sau 5 ani. Ulterior, ii poate aduce proprietarului un profit de cateva sute de mii de euro anual."