Asasinul din Tokio. Jocurile căinţei (vol.4)

Descriere

Asasinul din Tokio. Jocurile caintei – Vrei taxi? a repetat el. A ridicat bratul drept [...]. Am pasit spre el, ca si cum as fi intentionat sa-i trec prin dreapta. Mi-a zambit, un zambet care ar fi trebuit sa fie prietenos, dar care pentru mine era cel putin pe jumatate de pradator. Am zambit la randul meu, intr-o expresie de felul "Esti dragut sa ma ajuti, fiindca sunt complet pierdut pe-aici”. Thailandezul a aprobat din cap, linistit ca va fi simplu. Dar n-avea sa fie simplu. N-avea sa fie deloc simplu. Cu o clipa inainte de a ajunge in dreptul lui, i-am inhatat brusc incheietura dreapta cu mana mea stanga si i-am smucit bratul spre dreapta mea, prinzandu-i tricepsul si tragandu-l cu totul pe langa mine. [...] Am intins mana stanga in jurul taliei lui si i-am prins incheietura dreapta. L-am strans apoi violent, tragandu-l spre mine si a icnit, cand o parte din aer i-a parasit brusc plamanii. Acum amandoi eram cu fetele spre bar.   In aceeasi serie au aparut: Asasinul din Tokio – Tintele Asasinul din Tokio – Razbunarea Asasinul din Tokio – Tradarea Fragment din carte: "Eu si Delilah ne intersectaseram in Macao, unde am descoperit ca eram interesati amandoi de dealerul de arme Achille Belghazi pentru uciderea caruia fusesem angajat, dar pe care oamenii lui Delilah il doreau viu ca sa obtina de la el informatii importante. Intr-un final noi doi izbutiseram sa convenim un armistitiu fragil si lucrurile se terminasera bine. Ba chiar foarte bine, daca puneam la socoteala luna pe care o petrecusem dupa aceea cu Delilah in Rio, inainte ca amandoi sa revenim in lumile noastre diferite. In ciuda chimiei personale dintre noi, nu ma incredeam complet in Delilah; la urma urmelor, era o agenta, cu propriile ei planuri profesionale. De aceea insistasem ca israelienii sa vina in Nagoya, un oras japonez mare aflat la peste trei sute de kilometri vest de Tokio. Pentru mine Nagoya insemna teren nativ, dar pentru doi israelieni vizitatori, si pentru orice aiti neinvitati pe care ar fi putut decide sa-i aduca, ar fi fost nefamiliar si inconfortabil, iar acolo ei insisi ar fi fost linistitor de batatori la ochi. Tokio mi-ar fi slujit mai bine scopurilor, insa preferam sa-l vizitez cat mai rar. Trecusera doi ani de cand ma confruntasem cu Yamaoto, maestrul papusar dinapoia coruptiei endemice a Japoniei, totusi stiam ca nu uita, era razbunator si m-ar fi cautat in Tokio."