În timp ce tu dormeai

Descriere

Am citit pe nerasuflate acest volum deopotriva sincopat si rotund, fragmentar si sferic. Horia Ghibutiu este un indragostit de cuvinte si de idei, traieste prin ele, respira prin ele. In acest volum, pe care l-am devorat in mai putin de o dimineata, jurnalistul stralucit (imi masor cuvintele!) este inlocuit de scriitorul autentic, cel care simte o nevoie vitala de a ne spune cum este ca luni la rand, cand noi dormim dusi, sa porti, in zori de zi, povara lumii pe umeri. O carte despre sine si despre cosmosul mediatic in care autorul traieste de decenii, despre cum poti ramane pur si tanar chiar atunci cand te confrunti cu vitregii politice si idiotie morala. O carte stenica despre timpuri astenice, un manifest pentru bucuria vietii in adevar. - Vladimir Tismaneanu, scriitor, politolog, profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland din Statele Unite ale Americii   Parafrazandu-l pe Caragiale, Horia Ghibutiu simte enorm si vede monstruos, dar mai presus de orice este capabil sa scrie despre toate aceste lucruri. Scrie hipnotic si te face sa-l urmezi, indiferent de subiectul pe care-l abordeaza. Scrie cu migala, cu umor, cu seriozitate. Scrie pentru ca stie sa o faca. Ma bucur enorm pentru aparitia acestui volum si sper ca toti cei care i-au asteptat in fiecare dimineata postarile sa-i savureze acum cartea, iar ceilalti sa se bucure de povestile ce se ascund in spatele celui mai obisnuit cotidian. - Camelia Cavadia, scriitoare   Aveti in fata un fals jurnal — fiindca n-a fost destinat sertarului, ci a fost postat pe Facebook (vizualizare generala, prin setarea Public). Zic fals si fiindca nu reprezinta efectiv cronicile drumului pana la serviciul meu — producator al matinalului de la Rock FM — din zilele lucratoare cuprinse intre 5 martie si 29 iunie 2018. Ci tot atatea prilejuri de mici tentative de a surprinde ce mi se intampla azi, dar si ce mi s-a intamplat odinioara. Am scris insa in timp real (cu exceptia inserturilor din texte mai vechi sau a celor prezentate pe Facebook sub forma de link, iar aici, in extenso) si autentic: am inceput textele cand ajungeam la metrou la Piata Muncii, adesea cu cateva minute inainte de ora 5:00, si le-am terminat la coborare, in statia Petrache Poenaru, in jurul orei 5:20.  Recunosc ca, din momentul in care am inceput sa cochetez cu ideea de a le strange in volum, n-am mai fost prea preocupat de marimea textelor, cum s-ar cuveni pe internet. Desi sunt constient ca in acest ev digital concizia si scurtimea postarilor sunt esentiale, iar daca depasesti capacitatea uzuala a utilizatorului de a „scana" totul dintr o privire, risti sa nu mai fii citit deloc.  Cel putin la inceput, am fost convins ca timpul petrecut cu asternerea acestor randuri e echivalentul altora citite, pe care le-am irosit, fiindca am optat sa scriu in loc sa citesc in metrou. Pe parcurs, insa, m-au napadit sentimente ceva mai bune fata de aceste textulete: cu toate ca sunt scrise la persoana intai singular, nu sunt doar despre mine. Mi-ar placea sa va regasiti si voi, asa cum au facut-o, in comentariile postarilor, multi dintre prietenii mei virtuali.  Vreme de noua luni (ultimele patru, reflectate aici) m-am trezit de cinci ori pe saptamana la ora 3:45, am plecat de acasa cel tarziu la 4:50 si am ajuns la birou nu mai tarziu de 5:25 — a fost o singura exceptie, in toamna lui 2017, cand s-a defectat metroul la Crangasi si am fost nevoit sa iau taxiul. Pentru celelalte detalii legate de modul in care s-a nascut acest serial virtual, ma tem ca va fi nevoie sa cititi pana la ultima postare.  Sunt foarte mandru ca am reusit sa ma trezesc la timp, in pofida faptului ca uneori am dormit sub patru ore. De asemenea, ca n-am intarziat in aceasta perioada la serviciu, cu toate ca, onest vorbind, nu prea avea cine sa ma verifice, deoarece ajungeam primul. Imi place sa cred ca am mostenit de la tata seriozitatea cu care tratez locul de munca. Ma bucur, in egala masura, pentru colaborarea cu realizatorul emisiunii Morning Glory cu Razvan Exarhu de la Rock FM. Asa cum spune Razvan, au fost luni de „fior si ras" — e randul meu sa-i intorc multumirile.  Partea a doua a volumului, #InTimpCeEramZiarist, e o suma de amintiri si reflectii pe marginea intamplarilor din aproape trei decenii de presa. E o aritmetica afectiva si subiectiva, motiv pentru care mie mi-a dat cu plus.  In rest insa, asa cum presupun ca se poate constata si din aceste pagini, am certa calitate de a nu ma lua in serios. Ceea ce va doresc si dumneavoastra. (Horia Ghibutiu)