Poveste de Crăciun

Descriere

   Poveste de Craciun. O poveste de Craciun cu fantome de Charles Dickens     O poveste de Craciun celebra. Poate cea mai cunoscuta poveste de Craciun din toate timpurile. O poveste ce dezvaluie adevaratul spirit al Craciunului.    Fragment:    "... Ah, dar Scrooge era un om tare strans la punga! Un pacatos batran, apucator, strangator, hraparet, calic, zgarcit si lacom! Tare si aspru ca amnarul, din care nu iesise niciodata nicio scanteie de generozitate; secretos, inchis in el si singuratic ca o stridie. Raceala din el ii inghetase trasaturile de batran, ii ascutise nasul, ii brazdase obrazul, ii ingreunase pasul; ochii i-i inrosise, iar buzele lui subtiri i le albastrise si il facuse sa vorbeasca cu viclenie, cu glasul lui neplacut. Un aer inghetat era in jurul capului sau, deasupra sprancenelor si a barbiei sale ascutite. Ducea totdeauna cu sine aceasta temperatura joasa; ingheta biroul in zilele prelungi si n-o ridica cu niciun grad nici macar de Craciun. Caldura sau frigul din afara abia daca il afectau pe Scrooge. Nici vremea calda nu-l putea incalzi, nici vremea rece nu-l putea ingheta. Niciun vant nu putea fi mai aspru decat el, nicio ninsoare nu isi urma scopul mai hotarat ca el si nicio ploaie torentiala nu era mai nemiloasa decat el. Vremea rea nu stia ce sa creada despre el. Cele mai naprasnice ploi, ninsori, caderi de grindina si lapovite nu se puteau lauda ca il depasesc decat intr-o privinta: deseori ele „picau” frumos, dar Scrooge niciodata. Nimeni nu-l oprea vreodata pe strada sa-i spuna cu placere „Dragul meu Scrooge, cum iti mai merge? Cand mai treci sa ma vezi?”. Pe Scrooge niciun cersetor nu-l implora sa-i arunce vreun ban amarat, niciun copil nu-l intreba cat era ceasul si niciun barbat sau femeie nu-i ceruse vreodata, in toata viata lui, sa-i dea indicatii cu privire la drumul spre cutare sau cutare loc. Pana si cainii orbilor pareau sa-l cunoasca si, cand il vedeau apropiindu-se, isi trageau stapanii in ganguri sau curti; apoi, dadeau din cozi de parca ar fi zis: „Mai bine sa n-ai niciun ochi decat ochi rai, stapane cufundat in intuneric!”. Dar ce-i pasa lui Scrooge? Tocmai asta ii placea!   Sa-si croiasca drum printre cararile aglomerate ale vietii, avertizand orice urma de afectiune omeneasca sa pastreze distanta, era la Scrooge ceea ce cunoscatorii numesc „scranteala”. Odata, demult..."