Vrăjitorul şi globul de cristal. Turnul întunecat (Vol. IV)

Descriere

Vrajitorul si globul de cristal este partea a IV-a din seria Turnul intunecat Roland, ultimul pistolar, si ceata lui de prieteni au scapat ca prin urechile acului dintr-o lume si au patruns in urmatoarea – o versiune apocaliptica a oraselului Topeka din Kansas. Odata ajunsi acolo, pe drumul prin desert spre un palat de cristal, Roland le povesteste cum si-a castigat pistoalele, in urma cu multa vreme, pe cand iubea o fata neasemuit de frumoasa si de neinfricata pe nume Susan Delgado. Dar drumul nu e fara peripetii si toti vor fi atrasi intr-un stravechi mister in care magia si pericolul se impletesc la tot pasul. Plasat intr-un decor de-o maretie legendara, plin de rasturnari de situatie, presarat cu imagini fermecatoare si personaje memorabile, Vrajitorul si globul de cristal atinge noi culmi ale rafinamentului, care fac din seria TURNUL INTUNECAT o epopee de neegalat. Este o poveste de dragoste. Este o poveste tragica. Este o poveste despre maturizarea unui erou. Si pune in scena doi dintre cei mai interesanti antagonisti ai lui King. - Unbound Worlds Fragment din cartea "Vrajitorul si globul de cristal. Seria Turnul Intunecat. Vol.4" de Stephen King: "Dughenele de pe artera principala se deschisera in Inima Verde cu doua zile inaintea Sarbatorii Secerisului si primii musterii venira sa-si incerce norocul la invartit roata, aruncat sticla sau cercul in cos. Mai era si un trenulet tras de ponei - o caruta plina-ochi cu copii care radeau, trasa pe niste sine inguste care descriau cifra opt. - Pe ponei il chema cumva Charlie? il intreba Eddie Dean pe Roland. - Nu cred, raspunse acesta. In Limba Nobila avem un cuvant cam urat care seamana cu asta. - Ce cuvant? intreba Jake. - Cel care inseamna moarte, zise pistolarul. Roy Depape se uita cum poneiul facu vreo doua ture, amintindu-si cu oarecare nostalgie cum el insusi se dadea in asa ceva in copilarie. Sigur, fara a plati biletul, cel mai des. Cand se satura de privit, Depape porni tantos spre oficiul serifului si intra. Herk Avery, Dave si Frank Claypool curatau arme de o varietate stranie. Avery inclina din cap spre Depape si isi relua munca. Era ceva ciudat la el si dupa un moment sau doua Depape isi dadu seama ce anume: seriful nu manca. Era pentru prima data cand venea acolo si seriful nu avea la indemana o farfurie cu haleala. - Pregatiti pentru maine? intreba Depape. Avery ii arunca o privire aproape furioasa, zambind stramb. - Ce intrebarea naibii e si asta? - Una pe care m-a trimis Jonas sa o pun, raspunse Depape si zambetul incordat al lui Avery sovai putin. - Mda, suntem pregatiti.  Avery plimba o mana carnoasa pe deasupra armelor. - Nu vezi ca suntem? Depape ar fi putut cita vechea zicala conform careia nu poti zice hop pana cand nu sari parleazul, dar ce sens avea?"