Papesa Ioana

Descriere

Daca ar trai astazi, Emmanouil Roidis ar fi – probabil – activist social si influencer cu peste 20 000 de fani. Insa in 1866, cand a publicat in Grecia Papesa Ioana, tot ce-a reusit sa obtina a fost anatemizarea de catre Sfantul Sinod. Satira spumoasa, roman cu masti, comedie de moravuri si cea mai iconoclasta viata de Papesa scrisa vreodata, textul de fata il pune pe Roidis in compania unor Rabelais, Voltaire sau Swift – si il face contemporanul nostru. In ras, si doar in el, sta diferenta dintre om si bestie, si cu cat razi mai mult, cu atat esti mai uman. - Emmanouil Roidis EMMANOUIL ROIDIS s-a nascut la 28 iulie 1836, in oraselul Ermoupolis din insula Syros, si s-a stins din viata la 7 ianuarie 1904. Dupa ce a petrecut o vreme in Italia si Germania, Roidis a ajuns si in Romania, stabilindu-se temporar la Braila. Aici a lucrat ca secretar la compania unchiului sau, Dimitrios Rodokanakis, si a tradus in secret Itinerariul lui Chateaubriand, pe care il va publica, in cele din urma, in 1860. A petrecut doi ani impreuna cu familia in Egipt, iar in 1862, ca urmare a mortii neasteptate a tatalui sau, s-a stabilit definitiv la Atena, hotarat sa abandoneze negotul si sa se dedice literelor. In 1866 a publicat romanul Papesa Ioana, o satira a clerului Bisericii de Apus si de Rasarit din epoca, cu subtitlul ,,Studiu medieval”. Subiectul romanului nu este altceva decat un pretext care ii slujeste autorului spre a critica realitatea sociala, politica si religioasa a vremii sale. De aceea, romanul a starnit reactiile cele mai diverse, care au mers pana la anatemizarea lui de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia. In ciuda (sau datorita) anatemei, cartea a cunoscut un succes imens, facandu-l celebru pe autor. Preocuparile literare ale lui Emmanouil Roidis nu se opresc la roman, ci acopera un spectru foarte larg: nuvele, studii critice, texte politice, traduceri, eseuri si articole de ziar. Toata aceasta opera, scrisa – si aici gasim un prim exemplu de ironie tipic roidiana – in limba purista (katharevousa), desi autorul ei era un aparator al limbii demotice, isi propune desfatarea estetica si educarea cititorului grec in spiritul literaturii antice si al culturii europene.