Femeia de la fereastră
Descriere
Nu e paranoia daca se intampla cu adevarat... Au trecut zece luni de cand Anna Fox a iesit ultima data din casa. Zece luni in care a bantuit ca o fantoma prin camerele vechii sale locuinte din New York, pierduta in amintiri, prea inspaimantata ca sa-si paraseasca siguranta propriului camin. Singura punte de legatura a Annei cu lumea reala este fereastra camerei sale, unde sta zi de zi, urmarindu-si vecinii. Cand familia Russell se muta peste drum, Anna este imediat atrasa de aceasta. O familie perfecta cu trei membri, un ecou al vietii pe care si ea a dus-o candva. Dar intr-o seara, un tipat teribil rupe tacerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia sa vada. Acum trebuie sa faca tot ce poate pentru a descoperi adevarul despre ceea ce s-a intamplat in realitate. Dar chiar daca il va afla, o va crede cineva? Si poate sa aiba incredere in ea insasi? Uluitoare. Senzationala. Extraordinara. - Gillian Flynn - Autoarea romanului Fata disparuta Tensiune la cote maxime. Suspans hitchcockian intr-o ambianta de secol XXI. - Val McDermid Una dintre acele carti rare pe care nu le poti lasa din mana. - Stephen King Uimitoare. Fascinanta. Pur si simplu fantastica! - Tess Gerritsen Fragment din romanul "Femeia de la fereastra" de A.J. Finn: "Nimeni nu m-a prins vreodata pana acum. Nici doctorul sau Rita Miller, nici familia Takeda, nici familia Wasserman, nici cardul de gaste din familia Gray. Nici familia Lord inainte sa se mute, nici familia Mott inainte de a se desparti. Nici taxiurile aflate in trecere, nici trecatoril. Nici macar postasul, pe care obisnuiam sa-l fotografiez in fiecare zi, la fiecare usa. Si luni de zile cercetam cu atentie acele imagini, retraind acele momente, pana cand, in cele din urma, nu am mai putut tine pasul cu lumea de dincolo de fereastra mea. Dar inca mai exista o exceptie ciudata, desigur - familia Miller ma intereseaza. Sau, mai exact, m-au interesat inainte sa soseasca cei din familia Russell. Si acest teleobiectiv Opteka este mai bun decat binoclul. Dar acum imi simt corpul strabatut de rusine ca de o tensiune electrica. Ma gandesc la toata lumea si la tot ceea ce am surprins cu aparatul foto: vecinii, strainii, sarutarile, crizele, unghiile roase, maruntisul aruncat, pasii mari, poticnirile. Baiatul din familia Takeda, cu ochii inchisi si cu degetele tremurand pe corzile violoncelului sau. Familia Gray, cu paharele de vin ridicate intr-un toast buimac. Doamna Lord in camera ei de zi, aprinzand lumanari pe un tort. Tinerii din familia Mott, in zilele muribunde ale casatoriei lor, urland unul la celalalt din capetele opuse ale salonului de un rosu pasional, cu o vaza facuta zob pe podeaua dintre ei. Ma gandesc la hard diskul meu, burdusit cu imagini furate. Ma gandesc la Jane Russell cand s-a uitat la mine, fara sa clipeasca, de cealalta parte a parcului. Nu sunt invizibila. Nu sunt moarta. Sunt vie, la vedere, si mi-e rusine. Ma gandesc la dr. Brulov in Fascinatie: „Draga mea fata, nu poti sa te tot lovesti cu capul de realitate si sa spui ca nu este acolo"."
