Călărețul de aramă. O poveste de dragoste

Descriere

O minunata poveste de dragoste se infiripa in Leningradul ocupat de nemti, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Tatiana are doar saptesprezece ani, cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941. Traieste impreuna cu parintii, bunicii, fratele geaman si sora in doua camarute din Leningrad, ducand o viata modesta, dar linistita. Razboiul n-a atins inca acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte ca perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare. Prinsa intre dragostea de sora si dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batalie. Intre timp, Leningradul e izolat de restul tarii, cazand in mainile fortelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, facand eforturi sa-si procure hrana si sa ramana in viata. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in iuresul evenimentelor si vor avea de dus o lupta apriga pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. Se observa repede ca autoarea de origine rusa, Paullina Simons, stapaneste acest gen de saga romantica... Ea poate sa faca demonstratii puternice despre trainicia spiritului uman, dar niciodata in detrimentul pasajelor descriptive pline de stralucire, forta si frumusete. - Barry Forshaw Fragment din roman: "Tatiana stia ca venise prea tarziu pe lume. Si ea, si Pasa. Ar fi trebuit sa se nasca in 1917, ca Dasa. Dupa sora ei, parintii lor mai avusesera si alti copii, dar nu pentru mult timp: doi frati, unul nascut in 1919, iar celalalt in 1921, fusesera rapusi de tifos. O fetita, nascuta in 1922, murise de scarlatina in 1923. Apoi, in 1924, in vreme ce Lenin isi dadea ultima suflare si Noul Plan Economic - o revenire efemera la libera initiativa - se sfarsea, iar Stalin isi consolida pozitia politica in prezidiu cu ajutorul plutonului de executie, Pasa si Tatiana venisera pe lume la o diferenta de sapte minute, cand Irina Fedorovna avea douazeci si cinci de ani si deja era secatuita de puteri. Cei doi soti isi dorisera baiatul, pe Pasa, insa aparitia Tatianei ii luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape ca nimeni nu auzise vreodata de gemeni. Si nu aveau loc pentru ea. Ea si Pasa fusesera nevoiti sa imparta acelasi patut in primii trei ani de viata. Iar dupa aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totusi, prezenta ei ocupa un loc foarte valoros in pat. Dasa nu se putea casatori pentru ca Tatiana folosea locul in care ar fi trebuit sa doarma sotul ei. Si nu pierdea niciodata ocazia de a-i reprosa acest lucru: "Din cauza ta o sa mor fata batrana". La care Tatiana riposta imediat: "Sper s-o faci cat mai curand. Ca eu sa ma pot casatori si sa dorm langa sotul meu". Dupa ce absolvise scoala, luna trecuta, Tatiana se angajase, ca sa nu mai trebuiasca sa petreaca inca o vara lunga la Luga, citind, vaslind sau jucandu-se cu copiii pe ulitele prafuite. Toate verile copilariei si le petrecuse la dacha lor din Luga sau in apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde parintii Marinei, verisoara sa, aveau si ei o dacha. In trecut, Tatiana astepta cu nerabdare sa manance castraveti in iunie, rosii in iulie si poate niste zmeura in august, sa culeaga ciuperci si afine si sa pescuiasca pe rau. Toate - niste placeri atat de mici! Dar vara aceasta avea sa fie cu totul diferita. Tatiana realiza ca se saturase sa mai fie copil. Dar nici nu stia cum sa fie altceva, asa ca se angajase la fabrica Kirov, aflata in sudul orasului Leningrad. Asta parea sa poarte amprenta maturitatii. Acum lucra si rasfoia mereu ziarele, clatinand din cap atunci cand citea despre evenimentele din Franta, despre maresalul Petain sau despre Dunkirk si Neville Chamberlain. Incerca sa pastreze o mina serioasa, dand grav din cap cand vedea stiri legate de criza din Tarile de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le facea ideii de maturitate - slujba de la Kirov si articolele din Pravda. Ii placea sa lucreze la Kirov, cea mai mare fabrica din Leningrad si poate din intreaga Uniune Sovietica. Tatiana auzise ca, undeva in fabrica, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptica. Nu vazuse niciunul pana acum. Ea lucra la tacamuri. Treaba ei era sa aranjeze in cutii cutitele, furculitele si lingurile. Era penultima persoana in procesul de asamblare. Ultima era o fata care sigila cutiile. Tatiana o privea cu mila, caci i se parea cumplit de plictisitor sa sigilezi cutii. Macar Tatiana manuia trei ustensile diferite. Avea sa fie distractiv sa lucreze vara asta la Kirov, isi spunea ea, stand intinsa pe pat, dar nu la fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut sa poata citi cateva ore. Tocmai incepuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitatile ironice ale vietii din Uniunea Sovietica, insa tata ii daduse instructiuni foarte clare. Se uita cu jind la carte. "