Camera rubinie

Descriere

 Londra, 1907: Impotriva vointei familiei ei nobile si influente, tanara si rebela Victoria locuieste, dupa moartea tatalui sau, cu Hopkins, majordomul acestuia, un barbat riguros, destoinic si demn, in jur de saptezeci de ani. Nu este bogata, dar este fericita. Lumea ei incepe insa sa se clatine cand apar indicii despre un vechi secret al familiei. Unica persoana care ar putea sa-i raspunda intrebarilor este asasinata... Reputatia Victoriei este in pericol. Cavaler si serviabil se dovedeste a fi atractivul ziarist Jeremy Ryder. Dar se poate oare Victoria increde in el?  Fragment din romanul "Camera rubinie" de Pauline Peters:    „Palm Court era un vis din coloane de marmura, aur si stuc. Susurul usor al unei fantani in forma de scoica era vegheat de o nimfa aurita. Din tavan atarnau candelabre bogate. Florile numeroase si amplul plafon din sticla aminteau de o sera luxoasa si creau o atmosfera aerata, luminoasa. Chiar si muzica interpretata de orchestra era lejera si vesela.  Victoria se asteptase ca matusa ei, lady Hermione Glenmorag, fiica celui de-al optulea duce de St. Aldwyn si vaduva a celui de-al cincilea conte de Glenmorag, sa se afle in apropierea latelor trepte din marmura ce duceau la Palm Court - de unde aveai o priveliste a intregii sali si, mai ales, de unde ii puteai vedea bine pe toti cei prezenti. Dar chelnerul o conduse intr-o nisa, unde, protejata de frunzele palmierilor, aceasta sedea la o masa.  Cu o piele roz, ochi albastri, chipul cu trasaturi fine si parul blond-deschis, lady Glenmorag fusese considerata in tinerete o frumusete. In tablouri aparea surazand, cu o privire plina de afectiune - ceea ce, dupa cum Victoria stia, era o masca. De fapt, avea o inima de otel. Acum, la aproape saizeci si cinci de ani, era inca o aparitie impresionanta, chiar daca incaruntise. Lady Glenmorag purta o rochie din matase fucsia, care ii punea in valoare exceptional tenul perfect, si o palarie de aceeasi culoare. Ambele dupa ultima moda.  „Si daca nu vrea sa fie vazuta cu mine si de aceea alesese aceasta nisa?" se intreba Victoria in gand. - Mylady...  Chelnerul se inclina in fata matusii, dupa care ii trase un scaun Victoriei si disparu fara a i se auzi pasii.  - Ai intarziat aproape o ora! lady Glenmorag nu se straduia catusi de putin sa isi ascunda supararea. Daca nu as fi fost informata ca o tanara doamna, destul de sifonata, care sustine ca mi-ar fi nepoata, a intrat la Ritz, as fi plecat. Victoria mai ca regreta ca nu intarziase ceva mai mult. Orice ar fi avut de discutat matusa Hermione cu ea, cu siguranta nu era o sueta intre rude.  - Imi pare rau, am fost retinuta, spuse ea mimand respectul.  Faptul ca fusese retinuta era intr-o oarecare masura adevarat. Matusa ei nu trebuia sa stie ce intamplare o facuse sa uite cat este ceasul.  - Hm..., acum te afli aici...  Tonul lui lady Glenmorag deveni ceva mai ingaduitor, asa ca Victoria se ridica ascultatoare, se apleca spre matusa ei si ii oferi obrazul spre a fi sarutat. Dar, brusc, batrana se trase inapoi, de parca ar fi suspectat-o pe nepoata ei de o boala contagioasa.  - Ai vopsea la coltul gurii - zise aceasta cu voce tremurata. Ai folosit cumva ruj?  Deci putea sa ii spuna adevarul...  Victoria se aseza din nou pe scaun.  - Am fost la o demonstratie a sufragetelor si de aceea m-am rujat. Nu ca as fi intentionat sa castig niste bani ca prostituata."