Cei trei regi

Descriere

Cand nuvelele care alcatuiesc volumul Cei trei regi – Regele Sahului, Regele Copacilor si Regele Copiilor – au aparut separat in China, la mijlocul anilor 1980, o adevarata "febra A Cheng" s-a raspandit printre cititori; nici un alt autor nu indraznise sa scrie despre Revolutia Culturala la modul ironic, voit naiv, ocolind discursul oficial si imbinand elemente traditionale si daoist-confucianiste pentru a reliefa nu greutatile si mizeria acelor ani, ci importanta principiilor morale. Adevarate parabole, Regele Sahului, Regele Copacilor si Regele Copiilor au in centrul lor personaje care, in situatii dramatice, se ridica deasupra realului cu o forta ce vine dintr-o filozofie aparte a vietii. Numit in deradere Nebunul ori Patima Sahului, Wang Yisheng este obligat sa munceasca intr-o echipa de productie, dar in minte joaca magistrale partide de sah cu adversari redutabili; fost soldat in Razboiul din Coreea, Xiao Geda protejeaza copacii seculari fara sa se lase impresionat de zelul tinerilor intelectuali care vor sa construiasca o China noua, ascultand de o voce interioara mai puternica decat frica; trimis dupa sapte ani de munci grele intr-o scoala fara carti, un profesor intalneste un elev dornic sa petreaca 500 de zile copiind singurul dictionar existent. In cele trei nuvele, omul hotaraste cursul destinului sau spiritual, iar natura sa buna il salveaza si il face sa se opuna distrugerii sI alienarii. Traducere si note de Florentina Visan si Luminita Balan Pe coperta: Peisaj de Wang Hui, dinastia Qing (detaliu) Fragment din cartea "Cei trei regi", de A Cheng "Dupa cum mi-a povestit batranul, stramosul familiei noastre a fost Ni Yunlin din dinastia Yuani. Lui ii placea grozav curatenia si la inceput, pe cand avea bani, era, fireste, totul plin de eleganta. Mai tarziu insa, in vremurile de restriste ale razboaielor, familia a decazut. Stramosul asta si-a vandut pamanturile si a plecat in pribegie, innoptand uneori in adaposturi modeste, prin cine stie ce catun. Acolo a intalnit cativa oameni iesiti din comun. Dupa aceea, a cunoscut pe unul care stia sa joace sah si a invatat de la el arta asta. Acum istoria il consemneaza pe Ni Yunlin ca pe seful uneia din cele patru mari familii nobile din Yuan, poet, caligraf si pictor. Dar ca stia sa joace sah n-a ramas scris nicaieri. Mai tarziu, Ni Yunlin a practicat budismul, ba chiar si-a legat antrenamentul de sah de principiile budiste. In felul asta a creat el insusi o tactica proprie. Linia de lupta inventata de el s-a transmis doar in familia mea, in ramura din care fac si eu parte. Daca Wang Yisheng m-a invins fara s-o cunoasca inseamna ca-i un mare maestru. Ceilalti habar n-aveau cine o mai fi fost si Ni Yunlin asta, si-l ascultau pe Piciorongea neincrezatori, ca si cum le-ar fi turnat gogosi. Pe de alta parte insa, erau nevoiti sa recunoasca ca stilul lui de joc venea de undeva din vechime si ca Wang Yisheng, care il invinsese in asemenea conditii, era fireste un tip nemaipomenit. Stima lor era cu atat mai mare cu cat ei erau tineri intelectuali proveniti din familii modeste de oraseni, unii chiar din familii sarmane. In urmatoarele sase luni, Wang Yisheng n-a mai aparut. Dar nu incetau sa ne soseasca vesti care spuneau ca e unul Wang Yisheng, poreclit Patima Sahului, care pe unde se duce joaca si invinge pe oricine. Eram toti plini de bucurie si cand auzeam zvonul unei infrangeri, nimeni nu voia s-o recunoasca, gandindu-se ca nu e posibil ca Wang Yisheng sa fie invins. Ii trimisesem o scrisoare pe adresa brigazii lui, dar cum nu primisem nici un raspuns, toti m-au rugat duc la el sa vad ce face. Numai ca aveam de facut ba una, ba alta, si mai era si teama de incaierarile care se iscau pe drumuri intre tarani si tinerii intelectuali, asa ca pana la urma n-am mai pornit."