Gladiatorul

Descriere

Un roman istoric palpitant despre trecutul sangeros al Imperiului Roman Bine ati revenit in lumea sangeroasa a centurionilor! Macro si Cato se duc la Roma. Pe drum are loc un cutremur devastator, in apropiere de coasta sudica a Insulei Creta. Cei doi eroi se trezesc in Matala, unde sclavii pornesc o razmerita impotriva unei puternice legiuni romane. Macro si Cato trebuie sa puna capat revoltei care ameninta sa cuprinda Imperiul si sa-l invinga pe Aiax, gladiatorul neinfricat, insetat de razbunare. Avand drept sursa de inspiratie oameni care au existat cu adevarat, acest roman grandios e plin de viata si de mari batalii. Suspansul iti face genunchii sa tremure de emotie si n-o sa-l poti lasa din mana! - The Guardian Fragment din roman: "Undeva in dreapta, Macro l-a vazut pe conducatorul sclavilor duelandu-se cu un auxiliar bine cladit. Barbatul incerca sa gaseasca un spatiu gol intre scuturi pentru a lovi cu arma lui, o sabie de gladiator, frumos ornamentata, care stralucea in razele de soare ale dupa-amiezii. Auxiliarul a ripostat, iar sclavul s-a aplecat intr-o parte, dupa care a impuns cu sabia spre auxiliar, fiind cat pe ce sa-i strapunga fata, dar varful ei a fost deviat de aparatoarea de obraz. Ridicand privirea, atacatorul i-a surprins ochii lui Macro pret de o clipa. Centurionul a zarit o licarire de recunoastere in ochii lui. Apoi robul a declansat o serie de lovituri furioase care l-au silit pe auxiliarul cu care era angajat in lupta sa se retraga spre latura carului. Soldatul a observat prea tarziu primejdia, iar discul din lemn al rotii l-a doborat, trecand peste el, strivindu-i coapsele si fracturandu-i sira spinarii, in timp ce el privea speriat in jur. A deschis si inchis gura spasmodic, apoi bratele i s-au zbatut fara rost si a murit in chinuri. Caracterul unilateral al luptei s-a vadit inca o data, deoarece, in urma carului, cazusera la pamant multi sclavi si doar trei auxiliari. Conducatorul robilor le-a ordonat sa se retraga, iar acestia au incetat urmarirea romanilor si, respirand greu, au ramas deoparte, privind cu ura la coloana care continua sa se deplaseze in huruit de care spre drumul ce ducea la Gortina. Macro a asteptat pana cand distanta intre coloana si sclavi a crescut la o suta de pasi si abia atunci si-a varat sabia in teaca, mergand de-a lungul coloanei ca sa analizeze starea oamenilor lui, dar si a cailor si catarilor. Pietrele si bolovanii provocasera numeroase rani minore deopotriva oamenilor si animalelor, dar toti continuau sa inainteze. — Nu mai avem mult pana la sosea, baieti! a strigat centurionul pe un ton incurajator. Le-am dat o lectie ticalosilor. Nu vor mai indrazni sa atace A Douasprezecea Hispania. Se grabise insa cu acea afirmatie. Imediat ce intre care si sclavi s-a creat un spatiu liber, ce le garanta siguranta, gladiatorul si-a condus din nou oamenii inainte, ramanand la acelasi nivel cu coloana romanilor. Macro i-a urmarit precaut, dar, cum ei nu faceau nicio incercare de atac, centurionul era multumit ca fiecare pas ii aducea mai aproape de siguranta oferita de Matala. Gandindu-se mai bine, simtea ca sansele de izbanda ale convoiului erau destul de mari, astfel ca locuitorii din Matala puteau fi hraniti cel putin cateva zile cu proviziile stivuite in care. — Domnule! Intorcandu-se, Macro l-a vazut pe unul dintre oamenii lui stand pe o mica ridicatura a drumului, aflata in fata coloanei. Isi flutura sulita ca sa atraga atentia conducatorului. — Ce este? Primul car s-a oprit cand a ajuns in dreptul lui, iar Atticus s-a ridicat in picioare pe capra si a privit in fata de-a lungul drumului. Macro s-a grabit sa ajunga acolo. — Ce s-a intamplat? De ce ati oprit? — Priveste! a strigat Atticus, aratand cu mana. Cand a ajuns in dreptul primului car, s-a uitat in directia indicata de Atticus. De pe acea ridicatura se vedea raspantia cu soseaua spre Gortina, aflata la doar o suta de pasi, unde exista un drum construit ca sa ajunga sus, la nivelul soselei. Dincolo de raspantie erau sclavii care fusesera trimisi pentru a taia calea coloanei. Acestia smulsesera dalele de piatra ale drumului. Cu acestea si cu niste copaci doborati in graba, ridicasera o baricada. Macro a apreciat din ochi ca ii asteptau peste doua sute de oameni, la care se adaugau alti doua sute care veneau in urma carelor. Cu mahnire, s-a vazut silit a recunoaste ca nimerise intr-o capcana bine chibzuita."