Două mături stau de vorbă. Scene românești

Descriere

Pasiunea pentru superlative ramane nestinsa in Romania de-a lungul timpului. Casa de avocatura spirituala a exceptionalismului carpatin nu doarme si insista sa sustina, in acest avant insomniac, ca traim intr-un spatiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e sa ne admiram singuri maretia. Romania nu e singura tara care se pretinde mare pentru a uita ca e mica. Dar e cea care ne intereseaza, fiindca in ea traim. Or, a inventa formule superlative cand esti corigent la atatea criterii elementare tradeaza un fel de-a fugi din realitate care va trebui introdus rapid in calendarul sporturilor olimpice. O tara lipsita de autostrazi si spitale se leagana in iluzia exceptionalismului si a fratelui sau de cruce, celmaicelismul. O tara plina de analfabeti functional se chinuie sa-si ilustreze detenta fabricand produse care ies din conturul normalitatii. O tara cu scoli in care ploua si in care veceul e in fundul curtii se pacaleste singura prin indelungi artificii cosmetice. O tara unde lumea nu mai citeste adulmeca lacom Cartea – e adevarat, a Recordurilor. O tara plina de gropi si de boli cocheteaza cu varful clasamentului. O tara cu mortalitatea infantila cea mai mare din Europa exalta traiul bun si se viseaza deasupra celorlalte. (RADU PARASCHIVESCU) Fragment din carte: "Desi patriotii de serviciu sustin ca Romania plesneste de sanatate, posturile TV induc ideea ca traim intr-o tara doldora de oameni bolnavi. Iar bolnavii trebuie ajutati sa se vindece. Prin toate metodele. Inclusiv prin campanii publicitare la medicamente, farmacii, clinici si dispozitive medicale. Dimensiunea fenomenului e de mult coplesitoare si-i invita pe unii la revolta, iar pe altii la neliniste. Intr-un articol publicat in 2016 de Catalin Tolontan si preluat de site-ul Pagina-demedia.ro, se dau cifre care te lasa mut. Iata-le, in prezentarea de pe tolo.ro: "5.171 de spoturi «pharma» sunt difuzate in medie in fiecare zi la cele saizeci de televiziuni din Romania. In primele noua luni din 2016, publicitatea «pharma» a intrecut-o pe cea la mancare. Doar categoria Medicamente a difuzat reclame cat categoriile Banci, Asigurari, Supermarketuri, Sampoane, Jucarii si Dulciuri la un loc. Publicitatea la Farmaceutice si sanatate are de noua ori mai multe spoturi decat cea de la Auto si cantareste cat au, luate impreuna, Finantele, Comunicatiile, Produsele pentru ingrijirea casei si cele pentru Cosmetice si parfumuri." Concluzia lui Catalin Tolontan, a Mirelei Neag si a lui Razvan Lutac, autorii materialului, e neta: "Nici o alta industrie nu atinge cheltuielile pe care le face industria sanatatii. Nimeni nu are o putere mai mare". Iti vine sa spui ca investitiile de o asemenea anvergura se fac fara fisuri si cu atentie pentru toate componentele campaniilor de publicitate. Adica si pentru spoturile de promovare. Totusi, daca te uiti la calitatea anumitor spoturi, te freci la ochi si te crucesti. E greu de crezut ca asemenea chixuri pot fi platite, mai ales ca un investitor responsabil vrea sa vada cum ii sunt folositi banii. Or, nu-ti trebuie doctorate ca sa depistezi o prestatie care nu trece de genunchiul broastei. E suficienta o doza rezonabila de bun-simt si de simtul ridicolului. E la mintea cocosului. Daca vrei sa vinzi, nu ai nevoie doar de o marfa buna, ci si de un ambalaj imbietor. Spotul de promovare face parte din ambalaj si, daca nu e de calitate, risti sa ramai cu marfa in depozit. Risti, de asemenea, ca efectul sa fie contrar celui pe care mizezi, iar lumea sa se fereasca de medicamentul cu pricina, in loc sa-l ceara in farmacii. Din multimea de reclame la medicamente, cateva se impun prin umorul bine condus. Asa stau lucrurile intr-o reclama la Aspenter in care cardiacul "Pufulet" afla telefonic de la perechea lui, "Matisor", ca a fost cu masina la spalatorie (in realitate, spalatoria e un lac din Bucuresti in care "Matisor" a intrat ca toanta cu masina pe care i-o scoate echipa de interventie chiar in timpul dialogului cu "Pufulet"). Alte spoturi, in schimb, te preschimba in statui ale stuporii prin nefirescul dialogului si prin jocul caznit al celor pusi sa spuna trei-patru replici. Cine vede reclama la Slaboficat, de pilda, simte ca a nimerit intr-o colonie de zombies incercanati, palizi si fara inflexiuni in glasuri. Sau ca a dat peste niste maturi care stau de vorba intr-un fel numai de ele stiut, dar imprumutand, sa vezi dracie, tehnici de comunicare din arsenalul omenesc. "