Singura amintire a Florei Banks

Descriere

Cum sa ai incredere in cineva, daca nici in tine nu poti avea? Flora sufera de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se reseteaza de mai multe ori pe zi. Nu-si aminteste glumele pe care le-a facut prietena ei, instructiunile pe care i le-au dat parintii ei sau cati ani are. Apoi saruta un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l sarute, dar acest lucru ii ramane intiparit in minte. Este prima oara de cand vaea cinci ani cand isi aduce aminte de un fapt petrecut. Dar baiatul a plecat, iar ea crede ca s-a mutat in zona Cercului Polar Arctic. Isi va aduce aminte totul daca va merge dupa el? Este are aceasta solutia? In cine poate avea incredere? Ma uit la mainile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasa! EMILY BARR a lucrat ca jurnalist in Londra, dar a tanjit mereu dupa o camera linistita si o carte pe care s-o scrie. A calatorit timp de un an, iar acest lucru a inspirat-o sa scrie Backpack, un thriller pentru adulti despre lumea exploratorilor cu rucsacul in spate din Asia, care a castigat premiul W. H. Smith la categoria New Talent. De atunci a mai scris unsprezece romane pentru adulti care au fost publicate in toata lumea. Singura amintire a Florei Banks este primul ei roman pentru tineri. Fragment din volum:     "Stau pe jos la mine in camera si citesc dintr-un caiet. E negru, are copertele cartonate si un abtibild alb pe care scrie     POVESTEA FLOREI. CITESTE ASTA DACA TE SIMTI CONFUZA.     Nu e scrisul meu, asa ca sunt aproape sigura ca e al mamei.     Esti Flora Banks,     Ai saisprezece saptesprezece ani si locuiesti in Penzance, Cromwell. Cand aveai zece ani ai dezvoltat o tumoare pe creier, iar la unsprezece ani doctorii ti-au scos-o. O parte din memorie s-a sters in urma operatiei. Iti mai aduci aminte cum sa faci anumite lucruri (cum sa faci o ceasca de ceai, cum se porneste dusul) si iti aduci aminte si viata ta de dinaintea bolii, dar de atunci nu ai mai putut sa pastrezi amintiri noi.     Ai AMNEZIE ANTEROGRAGDA. Poti sa retii anumite lucruri cateva ore, dar apoi cand uiti, te simti brusc confuza. E OK, e normal, asa se intampla.     Cand te simti confuza, trebuie sa te uiti la brate, la biletele, la telefon si la caietul asta. Asta te ajuta sa iti amintesti unde esti si ce se intampla. Ai devenit foarte, foarte buna la luat notite. Faptul ca ai numele scris pe mana te linisteste si mereu iti urmezi propriile indicii si iti amintesti ce se intampla.     Iti aduci aminte de noi si de prietena ta cea mai buna, Paige, si de oameni pe care ii stiai inainte de operatie. Pe altii ii uiti, dar e OK, pentru ca oamenii de aici te cunosc si te inteleg.      Vei locui mereu in Penzance, pentru ca asta e singurul loc in care te simti cu adevarat in siguranta. Ai tot orasul in minte, ca o harta, si aici te simti ca acasa. Vei locui mereu cu noi, iar noi vom avea mereu grija de tine, asa ca vei fi bine.     Esti incredibil de desteapta si de puternica. Nu esti deloc ciudata.     Esti foarte buna la scris si la citit si observi lucrurile din jurul tau mai repede decat multe persoane care nu au nimic din punct de vedere medical.     Vom avea grija sa ai mereu tot ce doresti. Iei medicamente de doua ori pe zi si asta vei face mereu.     Te iubesc,     Mama     Inchid caietul. Cum se poate sa fi uitat ca am amnezie? Pe alta parte, cum as fi putut sa-mi aduc aminte? Stiu ca am saptesprezece ani. L-am sarutat pe Drake. Fiecare detaliu al acelui sarut e inca viu in mintea mea: stateam pe plaja, a venit si s-a asezat langa mine. Aveam saptesprezece ani atunci si am saptesprezece ani si acum.      Dormitorul meu arata exact ca atunci cand aveam zece ani. E decorat in alb si roz, cu volane si papusi si jucarii de copii. Peste tot sunt papusi Barbie, ursuleti de plus si multe jocuri Lego. Cuvintele din caiet nu mai sunt adevarate. Acum imi amintesc ceva ce nu e de dinainte de operatie. S-a intamplat curand, poate chiar ieri, asa ca decid sa fac un test.”