Silozul. Generațiile (vol. 3)

Descriere

Silozul. Generatiile - Hugh Howey - Cartea a 3-a. Secretele si minciunile au stat la baza societatii din Siloz. Asta, pana cand cineva a descoperit adevarul. Jules stie ce au creat predecesorii ei si ca ei sunt de vina pentru viata lor de acum. Dar are prea putini sustinatori, iar cei mai multi se tem in continuare de lumea toxica din exterior. Dupa revolta, cei din Silozul 18 se obisnuiesc cu noul regim. Unii accepta schimbarea, altii se tem de necunoscut. Nici unii, nici altii nu au niciun control asupra propriilor vieti. Cativa sunt dispusi sa il distruga cu totul. Numai Silozul 1 poate interveni. Acest roman confirma ca seria Silozul este o capodopera moderna. - Sunday Express Hugh Howey e un povestitor ireprosabil, cu un stil clar, plin de secvente memorabile. - SFF World Fragment din roman: "Vestile lui Solo erau amestecate. Apa de la Mecanic se retrasese, ceea ce era bine, dar pomparea nu durase atat de mult cat crezuse ea. Era posibil sa treaca saptamani intregi sau chiar luni pana sa ajunga acolo si sa vada ce puteau recupera, iar rugina se instala imediat. Juliette isi sterse din minte aceste probleme din viitor si se concentra asupra celor prezente. Tot ce-i trebuia pe timpul calatoriei incapea intr-o mica geanta de umar: salopeta ei buna, argintie, pe care abia daca o purtase de cateva ori; ciorapi si lenjerie intima, inca umede, dupa ce le spalase in chiuveta; bidonul cu care mergea la lucru, ce purta urme de lovituri si pete de grasime; plus o cheie cu clichet si o surubelnita cu un set de capete. Purta mereu in buzunar un briceag multifunctional si douazeci de bonuri, desi, de cand devenise primar, aproape ca nu-i mai cerea nimeni sa plateasca nimic. Simtea lipsa unei statii radio bune, dar Walker dezmembrase doua, ambele functionale, si din componentele lor se straduia sa construiasca una noua, care inca nu era gata. Cu putinele ei bunuri personale si avand senzatia ca isi abandona prietenii, lasa in urma Departamentul Mecanic. Huruitul tot mai indepartat al sapatorului o insoti pe coridoare si apoi pe scara. Cand trecu dincolo de postul de paza, i se paru ca depasise un prag mental. Isi aminti cum iesise din sas, cu saptamani in urma. Unele lucruri pareau sa permita trecerea intr-o singura directie, aidoma unei supape cu sens unic. Se temea ca va trece mult timp pana se va putea intoarce. La gandul acesta, abia mai putea sa respire. Urca scara incet. Intalni oameni cu cautaturile aspre ale unor persoane candva familiare. Privirile lor ii amintira de vantul care o biciuise pe coama dealului. O studiau cu ochi neincrezatori, apoi se intorceau grabite. In scurt timp, vazu despre ce vorbise Lukas. Toata bunavointa pe care-o castigase la intoarcere se sfarama - ca si toata admiratia cu care o privisera oamenii, uimiti ca cineva refuzase sa curete si reusise sa supravietuiasca in vastul exterior - aidoma betonului de dedesubt, izbit cu piconul. In vreme ce intoarcerea ei din exterior sadise speranta, planul de a sapa un tunel sub siloz periclitase altceva. Vazu asta in gestul unui vanzator care-si feri privirea, in bratul protector cu care isi cuprinse o mama copilul, in soaptele starnite si brusc risipite. Juliette trezea opusul sperantei. Raspandea teama. O mana de oameni o salutara inclinand din cap si rostind un „Doamna Primar" cand trecu pe langa ei pe scara. Un hamal tanar, pe care-l cunostea, se opri si ii stranse mana, parand sincer incantat s-o vada. Dar, cand poposi sa manance la fermele de jos, de la etajul 126, si cand cauta o toaleta cu trei etaje mai sus, se simti la fel de bine-venita ca un gresor in Varf. Si totusi se afla inca printre ai ei. Oricat de putin o indrageau, le era primar. "