Prințul nemilos (Vol.1) Seria Făpturile văzduhului

Descriere

"Fireste ca vreau sa fiu ca ei. Sunt frumosi ca niste sabii faurite intr-un foc divin. Vor trai vesnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decat ceilalti. Pe el il urasc cel mai mult. Il urasc atat de mult, incat uneori, cand ma uit la el, abia mai pot sa respir.”   Jude avea sapte ani cand parintii ei au fost ucisi iar ea si cele doua surori ale ei au fost rapite si duse sa traiasca in inselatoarea Inalta Curte a Taramului zanelor. Au trecut zece ani si acum Jude isi doreste mai mult decat orice sa-si gaseasca locul aici, in ciuda conditiei sale de muritoare. Insa multe dintre zane detesta oamenii. Mai ales Printul Cardan, fiul cel mai mic si mai nemilos al Inaltului Rege. Ca sa-si castige locul la Curte, Jude este nevoita sa-l sfideze si sa suporte consecintele.   Luxurianta, plina de pericol, o carte ca o bijuterie intunecata. Lumea lui Black este ametitoare, patrunsa de un sentiment neindurator de pericol. M-a captivat capitol cu capitol, pe tot parcursul aventurii lui Jude, care este o eroina de care te atasezi imediat – curajoasa, dar practica, intru totul umana. Aceasta poveste savuroasa va va seduce si va va face sa tanjiti mereu dupa inca o pagina.   Pasajele fermecatoare care iti taie respiratia, personajele secundare extrem de bine conturate si eroina seducatoare, tare ca piatra, imbogatesc intriga inteligenta si complexa care creste in intensitate si ajunge la o intorsatura de situatie in actul al treilea, care va va lasa cu gura cascata. - Publishers Weekly   Jude, care se confrunta cu o lume pe care o iubeste si o uraste deopotriva si care alege sa obtina putere si siguranta in loc sa ramana o persoana cu inima curata, este o naratoare captivanta. Indiferent ce urmareste cititorul – o actiune care sa-l tina cu inima stransa, o poveste de dragoste fatala, tradari, complexitate morala – povestea de fata este o aventura pe cinste. - Booklist   Inca o creatie fantastica, profund antrenanta si pe deplin captivanta de la Black, care-si merita locul pe toate rafturile de carti YA. - School Library Journal   Una dintre cele mai romantice si incredibil de frumoase carti pe care le-am citit in ultima vreme... Nu doar am intors paginile, ci am trait in ele. - Jennifer Niven, autoarea bestsellerului Toate acele locuri minunate   Cand citesti «Cuvinte in albastru intens» te simti ca in timpul unui dans lent sau ca atunci cand te indragostesti sau cand inoti in ocean intr-o zi cu ploaie. Iti aduce aminte de puterea cuvintelor si a cartilor si a povestilor care iti umplu sufletul si te fac sa vrei mai mult. Cath Crowley e magica. - Krystal Sutherland, autoarea romanului Inimi chimice   Un roman cu inima mare. Proza superba a lui Cath Crowley te va face sa lacrimezi si sa te indragostesti pana peste urechi. E meditatie incredibil de onesta asupra durerii si a iubirii. - Jasmine Warga, autoarea romanului My Heart and Other Black Holes Fragment din roman: "Ma imbrac repede in hainele moderne pe care le tin tocmai in fundul sifonierului - blugi, un pulover vechi, cenusiu, cu o stea neagra in fata, si o pereche de tenisi Converse inalti, argintii si stralucitori. Imi strang parul intr-o caciula impletita, infoiata, iar cand ma zaresc in oglinda inalta (cioplita astfel incat sa dea impresia ca de fiecare parte a sticlei se afla cate un faun desucheat care priveste lacom) descopar ca imi intoarce privirea o persoana diferita. Poate persoana care as fi putut deveni daca as fi fost crescuta ca om. ...oricine o fi si persoana asta. Cand eram mici, spuneam intruna ca ne vom intoarce in lumea oamenilor. Vivi tot zicea ca, daca ar invata inca putina magie, am putea sa mergem. Aveam sa gasim un conac parasit si ea avea sa farmece pasarile sa aiba grija de noi. Aveau sa ne cumpere pizza si dulciuri, iar noi urma sa mergem la scoala numai daca aveam chef. Dar, pana sa invete Vivi cum am putea face calatoria asta, realitatea ne-a dejucat planurile. Se pare ca pasarile nu pot, de fapt, sa cumpere pizza, chiar daca sunt fermecate. Le gasesc pe surorile mele in fata grajdurilor lui Madoc, unde sunt intarcati cai de zana potcoviti cu argint, langa broaste enorme gata a fi inseuate si inhamate si reni cu coarne late, de care sunt agatati clopotei. Vivi poarta blugi negri si o bluza alba, iar ochii de pisica ii sunt ascunsi de ochelari de soare cu lentile reflectante. Taryn e imbracata cu jeggings roz, un cardigan pufos si o pereche de ghete. Ne straduim sa imitam fetele pe care le vedem in lumea oamenilor, fetele din reviste, cele pe care le vedem pe ecranele din cinematografe cu aer conditionat, mancand chestii atat de dulci, incat ma dor dintii. Nu stiu ce-si spune lumea cand ne vede. Pentru mine, hainele astea sunt o costumatie. Ma joc cu naivitate de-a costumatiile. Nu pot ghici ce impresie creeaza tenisii sclipitori, asa cum un copil costumat in dragon nu poate sti ce-ar spune dragonii adevarati despre culoarea solzilor sai. Vivi culege trei lujeri de rugina care cresc in apropierea troacelor cu apa. Dupa ce gaseste trei care se potrivesc cerintelor ei, il ridica pe primul si sufla in el, spunand: „Rasari, fugarule, si poarta-ne acolo unde iti poruncesc." Cu aceste cuvinte, arunca lujerul la pamant, iar acesta se preschimba intr-un ponei galben, costeliv, cu ochi de smarald si cu o coama care aduce a frunzis dantelat. Poneiul scoate un nechezat ciudat, ascutit. Vivi arunca alti doi lujeri si in cateva clipe trei ponei din rugina foraie si adulmeca pamantul. Seamana oarecum cu caii de mare si pot strabate atat pamantul, cat si cerul, dupa porunca lui Vivi, pastrandu-si infatisarea cateva ore bune si apoi prefacandu-se iarasi in ierburi. Pana la urma, se pare ca nu e atat de greu sa calatoresti intre Taramul Zanelor si lumea oamenilor. Taramul se intinde alaturi de orasele muritorilor si dedesubtul lor, in miezul lor putrezit, parasit si mancat de viermi. Zanele traiesc in dealuri, in vai si sub gorgane, pe stradute dosnice si in cladiri abandonate ale muritorilor. Vivi nu e singura zana de pe insulele noastre care traverseaza marea pe furis si patrunde destul de des in lumea oamenilor, cu toate ca majoritatea lor isi iau o infatisare de muritor, ca sa-i incurce pe oameni. Cu mai putin de o luna in urma, Valerian se lauda ca prietenii lui si cu el pacalisera niste turisti cu cortul si-i convinsesera sa se ospateze impreuna cu ei, sa infulece frunze putrezite, vrajite sa arate ca niste delicatese. Incalec pe armasarul meu din rugina si-mi infasor mainile in jurul grumazului lui. Mereu vine clipa in care acesta incepe sa miste si nu pot sa nu surad. "