Lista de dorințe sau cum să vindeci o inimă frântă HC

Descriere

Abi este pur si simplu devastata cand Joseph, iubirea vietii ei, pune capat relatiei lor motivand ca sunt incompatibili. Cand el ii lasa la usa o cutie cu lucrurile care ii apartin, Abi descopera printre acestea o lista de 10 dorinte, pe care Joseph isi propusese sa le bifeze pana la 40 de ani. Ea decide sa duca la indeplinire aceasta lista, din dorinta de a-l determina sa se intoarca la ea, dovedindu-i astfel ca sunt perfect compatibili. Exista insa o problema – sau mai degraba 10. Abi nu este o iubitoare a activitatilor in natura si este terifiata de inaltimi – ceea ce constituie o adevarata problema atunci cand pe lista apar escaladarea unui munte, un tur al unei insule cu bicicleta si, nu in cele din urma, coborarea in rapel a celui mai inalt turn din oras. Pe masura ce isi vindeca inima ranita, bifand cele 10 puncte de pe lista unul dupa altul, Abi descopera o extraordinara incredere in sine, care o transforma intr-o alta persoana. Lista de dorinte este o poveste fabuloasa despre dragoste si fortarea limitelor, relatata cu umor si ingenios gradata.      Fragment din romanul "Lista de dorinte" de Anna Bell:       "- De fapt, am ceva ce o sa te faca fericita. Isi deschide geanta si adauga zambind: Am bilete.     - Pentru ce? o intreb eu, sperand sa fie pentru cinema, fiindca nu exista prea multe variante de bilete care sa iti permita sa mergi devreme la culcare.     - Te ajut cu lista de dorinte. Ai trecut Glastonbury pe lista, nu-i asa?     - Asa e, zic eu nedumerita. Festivalul de la Glastonbury este peste vreo doua luni si nu mai sunt bilete.     - Ei bine, se organizeaza un festival pe pajiste si am obtinut bilete gratuite.     Scoate doua bilete viu colorate, legate cu snururi roz, si incepe sa le invarta.     - Minunat! raspund printre dinti.     Nu ma pot supara, fiindca este un gest dragut si incurajator.     - Nu trebuie sa bei mult. Putem sa ne plimbam pe-acolo. Plus ca e aproape de tine, asa ca poti sa te intorci acasa oricand vrei.      Nu sunt convinsa.     - Stiu ca nu e genul de festival la care sa mergi cu cortul, dar vin o multime de trupe. Vor canta si cei de la Portaloos. Ar trebui sa conteze, nu? Biletele sunt valabile si maine, asa ca, daca vei avea chef dupa plimbarea cu bicicleta...     - Aaa...     - Haide, Abi! Cand mai ai ocazia sa primesti bilete gratuite la un festival? Plus ca sunt categoria VIP.     Imi ridic capul, iar privirile noastre se intalnesc. Stie ca ador cuvantul „VIP”. Inca nu am zarit o celebritate la vreunul dintre evenimente, insa VIP nu este doar sinonim cu „oameni faimosi”, ci inseamna, de obicei, si chestii gratuite.     - Trebuie sa ma schimb? o intreb oftand.     N-am chef sa-mi scot blugii si maioul.     - Nu, ia-ti doar un hanorac cu gluga. Va fi racoare mai tarziu.     Bine ca, cel putin, nu e nevoie sa ma dichisesc.      - Ia-ti lucrurile sa mergem!     - Poftim? Acum?     - Aham! A inceput la trei, deci am intarziat putin.     Eu gem.     - In regula, dar daca mergem acum, eu ma intorc mai devreme. Trebuie sa ma odihnesc pentru ziua de maine.     - Ne-am inteles, zice Sian cand ma ridic din balansoar si intru in dormitor ca sa-mi iau hanoracul.     les dupa cateva clipe si mi-l leg in jurul taliei. Ma uit in oglinda si vad ca inca mai am rimel pe gene. Consider ca sunt suficient de aranjata pentru o iesire in aer liber.     Observ ca Sian este machiata la ochi cu tus negru si ca poarta pantaloni scurti de blugi peste colanti. E mult mai pregatita pentru festival decat sunt eu. Daca as putea fi convinsa sa fac si eu la fel...      - La ce ora incepi maine? ma intreaba Sian.     Cand deschid usa din spate, auzim muzica rock razbatand din departare.     - Luam aeroglisorul de 7.15.     - Oh, aeroglisorul! Esti curajoasa.     - Stiu, zic eu infiorandu-ma.     Aeroglisorul ar fi un motiv suficient ca sa raman pe malul acesta. Cu toate astea, abia maine va fi inceputul durerii mele     Incerc sa inlatur gandul legat de turul cu bicicleta. Macar stiu, de cand am coborat dealul saptamana trecuta, ca pot acum sa merg pe bicicleta, plus ca nu mai am febra musculara din cauza windsurfingului. Mai stiu, de asemenea, ca odata cu acest festival si cu turul de maine, voi bifa jumatate de lista. Voi trece peste faptul ca inca nu reusesc sa spun prea multe in spaniola, in afara de „hola". Ma duc in continuare la curs, asa ca incerc cel putin sa invat o limba straina - se pune, nu?     Sunt la jumatatea listei, adica la jumatatea drumului pana la lui Joseph. Ori la jumatatea drumului spre esec. Am postat pe Facebook si am primit nenumarate aprecieri [...]”