Unde ai dispărut, Bernadette?

Descriere

Cand Bee, fiica de cincisprezece ani a lui Bernadette, ii cere mamei sale sa plece in excursia cu familia pe care i-a promis-o daca obtine rezultate bune la scoala, aceasta din urma incepe sa faca pregatiri frenetice pentru calatorie. Agorafoba si extenuata de viata in Seattle pe care nu si-a dorit-o niciodata, Bernadette este in pragul unei crize de nervi pana cand, intr-o buna zi, dispare de acasa. Iar lui Bee nu-i ramane decat sa puna cap la cap e-mailuri, documente oficiale si scrisori pentru a dezvalui trecutul secret pe care Bernadette l-a ascuns timp de zeci de ani... La fel de inteligent si de stralucitor pe cat este de fermecator...Unde ai disparut, Bernadette? isi poarta cititorii intr-o aventura a imaginatiei originala si emotionanta. - Elle Captivant si extrem de ingenios. - Entertainment Weekly  Fragment din volum:       "Fiica noastra, Bee, s-a nascut prematur. Era vanata la nastere. A fost diagnosticata cu „sindrom hipo-plastic cardiac stang". Imi inchipui ca un copil bolnav poate sa-i apropie si mai mult pe parinti sau, dimpotriva, sa-i distruga. In cazul nostru, nu a fost nici una, nici alta. Bernadette s-a implicat asa de mult in recuperarea lui Bee, incat asta a devenit parte din fiinta ei. Eu m-am ingropat in munca, instituind un fel de parteneriat: Bernadette lua deciziile, eu plateam pentru ele.     Cand Bee a intrat la gradinita, era sanatoasa, chiar daca neobisnuit de mica pentru varsta ei. Intotdeauna presupusesem ca, in acel moment, Bernadette se va intoarce la munca ei din domeniul arhitecturii sau macar ca va repara casa. Infiltratiile formasera gauri in tavan; ferestrele cu mici crapaturi devenisera panouri de carton lipite cu banda adeziva. O data pe saptamana, gradinarul taia buruienile de sub covoare. Casa noastra se intorcea efectiv in pamant. O data, cand Bee avea cinci ani, eram in camera ei si ne jucam de-a restaurantul. Mi-a luat comanda si, dupa multa ravna in bucataria ei miniaturala, mi-a adus „pranzul". „Mancarea" din farfurii era umeda si maronie. Mirosea a noroi, dar era mai usoara.     - Am scos-o de acolo! a zis ea mandra, aratand spre podeaua de lemn care era atat de umeda dupa atatia ani de ploaie, incat Bee pur si simplu putea sa sape in ea cu o lingura.     Dupa ce Bee s-a obisnuit la gradinita, Bernadette n-a aratat nici un fel de interes pentru repararea casei sau pentru orice fel de munca. Toata energia pe care o canalizase odata cu atata curaj catre arhitectura o cheltuia acum pe crize de furie la adresa Seattle-ului, pe care dura o ora sa le exprime pe indelete.     Sa luam exemplul intersectiilor cu cinci artere. Prima data cand Bernadette a comentat despre abundenta intersectiilor cu cinci artere din Seattle, a parut ceva foarte relevant si perspicace. Eu nu observasem, dar intr-adevar erau multe intersectii cu o strada in plus care iesea din ele si care te obliga sa astepti la inca un semafor. Cu siguranta, era ceva care merita discutat in cuplu. A doua oara cand Bernadette a izbucnit cu privire la acelasi subiect, m-am intrebat daca voia sa adauge cumva ceva nou. Dar nu. Doar se plangea si mai vehement. M-a rugat sa-l intreb pe Bill Gates de ce mai locuieste intr-un oras cu asa de multe intersectii ridicole. Cand m-am intors acasa, m-a intrebat daca vorbisem cu el despre asta. Intr-o zi a luat o harta a vechiului Seattle si mi-a explicat ca inainte erau sase planuri de urbanism diferite care, de-a lungul timpului, s-au contopit fara sa existe un plan general. Intr-o seara, cand mergeam la un restaurant, s-a abatut cativa kilometri din drum ca sa-mi arate unde se intalneau trei dintre planuri, la o intersectie din care leseau sapte strazi. Apoi a cronometrat cat a trebuit sa asteptam la semafor. Talmes-balmesul din planificarea urbana era doar unul dintre slagarele lui Bernadette.”