Copilul

Descriere

O casa veche este demolata intr-o zona a Londrei ce urmeaza sa fie modernizata... si un muncitor descopera scheletul unui copil, ingropat cu multi ani in urma. Pentru jurnalista Kate Waters, este o poveste care merita atentie. Ea scrie cateva randuri pentru ziarul la care lucreaza, dar in lipsa de raspunsuri, poate doar sa puna o intrebare: ale cui sunt ramasitele gasite pe santier? Pe masura ce investigheaza, Kate descopera legaturi cu o infractiune care a zguduit orasul cu mai multe decenii in urma: un copil a fost furat din maternitatea unui spital si nu a fost gasit niciodata. Parintii fetitei au fost devastati de pierderea suferita. Dar povestea nu se opreste aici, iar Kate este atrasa in trecutul oamenilor care au trait odinioara in cartier. Curand, ea afla o serie de secrete neasteptate din vietile a trei femei si este sfasiata intre ceea ce poate si ceea ce nu poate dezvalui...  Copilul este un amestec perfect de lectura de vacanta si roman pentru cluburile de carte. O urmare fascinanta a volumului de debut al lui Barton, Vaduva... Un roman provocator si cu un ritm rapid, care tine cititorul in suspans pana la final. - USA Today Fiona Barton o aduce din nou in scena pe reporterita Kate Waters, protagonista bestsellerului Vaduva, si ne ofera, in Copilul, un alt roman de succes... O poveste cu adevarat antrenanta. Cei carora le-a placut Vaduva vor descoperi ca Barton a devenit mult mai buna. - The Associated Press Fragment din volum:     "Sambata, 24 martie 2012. EMMA       Am creat o alerta Google pentru povestea cu copilasul. E drept ca am spus ca n-o sa fac nimic in privinta asta, dar trebuie sa stiu si eu ce stie toata lumea, nu? Pentru orice eventualitate. Sa fiu pregatita.     Si in dimineata aceasta gasesc prima intrare in casuta postala electronica: „CINE ESTE COPILASUL DE PE SANTIER?" Un reporter a iscodit pe ici, pe colo, a facut povestea sa se umfle, vorbind cu bietul om care a gasit cadavrul. Si cu politia. Politia.     Simt bubuitul inimii cum face sa-mi vibreze degetele pe tastatura. Cu cine o sa mai vorbeasca? Ii scriu numele - Kate Waters - pe un carnet de langa calculator si citesc articolul iar si iar.     Cand suna telefonul, las sa intre robotul. Dar o aud pe Jude lasand un mesaj, vocea ei rasuna in sus pe scari de la aparatul din hol, de parca ar fi in casa. De parca am fi inapoi pe Howard Street si ma striga sa ma scol, ca sa merg la scoala.     Stiam ca o sa sune azi. E ziua mea de nastere - una dintre zilele in care ma cauta de cand am inceput iar sa vorbim. N-au trecut decat doi ani de cand am avut marea regasire si acum suntem mai degraba ca niste verisoare indepartate, bajbaind dupa un teren comun atunci cand vorbim.     „Mai tii minte baia aia ingrozitoare pe care o avea bunica ta?" zice Jude, si eu ii tin isonul cu „Da, slava Domnului ca acea culoare avocado nu mai e la moda". Si radem, si timp de cateva minute ne simtim apropiate. Dar asta nu ne tine laolalta, jocul de-a „mai tii minte?". Pentru ca prea multe lucruri sunt interzise.     Asa ca ne dam telefon de zilele de nastere si de Craciun, chestii de soiul acesta. E o obisnuinta care ne ingaduie sa ramanem in legatura cu ajutorul calendarului, nu al emotiilor noastre.     Chestia e ca m-am descurcat atata vreme fara maica-mea, incat simt ca n-am nevoie de ea, si sunt sigura ca Jude simte la fel.     E ciudat, zau asa. Nici una dintre relatiile mele nu e ca la alti oameni. Mama mi-e ca o verisoara, sotul mi-e ca un tata, iar pruncul meu... Pai, nu-i nici un prunc. Nu ma pot gandi acum la asta. Opreste-te!     Azi, sunetul vocii mamei mele ma face sa ma infior. Astept pana ce nu mai vorbeste si abia apoi ma ridic si cobor sa ascult mesajul.     „Emma, sunt Jude", spune ea.     Nu-si zice niciodata „mama". M-a pus sa-i zic Jude de cand aveam zece ani - „«Mama» ma imbatraneste, Em", a zis. „Oricum, e mult mai matur sa-mi zici Jude."     Nu mi-a placut. Era ca si cum s-ar fi rusinat ca sunt fiica ei, dar m-am supus. Ca sa-i fac pe plac.     „Hmm, esti acolo? spune vocea mamei mele. Ridica receptorul daca esti. Hmm, bine, te sun doar sa-ti urez la multi ani si sa vad ce mai faci. Hmm, trebuie sa vorbesc cu tine, Emma. Te rog sa ma suni..."”