A privi și a vedea
Descriere
O relatare scrisa zgarie adesea doar suprafata unui eveniment; vedem un apus de soare si mai tarziu, in jurnal, in lipsa de ceva mai bun, il numim „frumos“, cand stim ca a fost mult mai mult de atat, dar acel mai mult nu poate fi localizat si va fi, curand, uitat. Vrem sa pastram ce s‑a intamplat astazi, asa ca alcatuim o lista cu unde am fost si ce am vazut, insa abandonam pagina, stiind ca au existat lucruri evanescente, pe care nu am reusit sa le descriem, dar care banuim ca ar putea detine cheia realitatii acelei zile. - Alain de Botton Alain de Botton: Romancier, eseist si jurnalist, Alain de Botton s-a nascut in Zurich, Elvetia in 1969, iar in prezent traieste in Londra. Cartile sale, considerate drept o “filosofie a vietii de zi cu zi” au devenit bestselleruri in 30 de tari. Este producator si realizator a mai multor programe de televiziune. In august 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai unei institutii de invatamant in centrul Londrei, care promoveaza o noua viziune asupra educatiei – The School of Life. Fragment din cartea "A privi si a vedea", de Alain de Botton "20. Seductia este o forma de joc actoricesc, o tranzitie dinspre comportamentul spontan, spre cel modelat pentru un anumit public. Asa cum un actor trebuie sa-si imagineze asteptarile spectatorilor, si seducatorul trebuie sa banuiasca ce vrea persoana iubita sa auda - deci, daca exista vreun argument decisiv impotriva ideii de a minti pentru a fi iubit, acela e ca actorul nu poate sti de ce anume va fi impresionat publicul sau. Singura justificare pentru faptul ca joci un rol ar fi ca e mai eficient asa, decat sa fii spontan, dar, date fiind complexitatea caracterului lui Chloe si indoiala mea ca ar fi atrasa de un comportament mimetic, sansele mele de a o seduce nu puteau scadea considerabil, daca ma purtam onest sau spontan. Lipsa de autenticitate parea sa ma impinga doar spre rasturnari caraghioase de personaj si opinii. 21. Cel mai adesea ne atingem scopurile datorita coincidentei, nu a vreunui plan: o veste proasta pentru seducatorul care este imbibat cu spiritul pozitivismului si al rationalismului si crede ca, daca intreprinde o cercetare atenta si aproape stiintifica, va putea descoperi legile indragostirii. Seducatorii continua sa spere ca vor gasi capcane cu care sa-si prinda in mreje persoana iubita - un anumit zambet sau o idee ori un fel de a tine furculita... dar, din pacate, desi asemenea capcane exista pentru fiecare, daca le nimerim in cursul seductiei, e mai mult din intamplare, decat din calcul. In fond, ce facuse Chloe sa ma determine sa ma indragostesc? Iubirea mea pentru ea avea de-a face si cu felul adorabil in care il rugase pe chelner sa ii aduca unt, si cu faptul ca era de aceeasi parere cu mine, in privinta meritelor cartii Fiinta si timp a lui Heidegger. "