Biruinţa unei iubiri: Dinu şi Nelli Pillat

Descriere

Biruinta unei iubiri. Dinu & Nelli Pillat, pagini de corespondenta Subiectul acestui volum este iubirea atotbiruitoare dintre un barbat si o femeie greu incercati de vremuri. Barbatul este Dinu Pillat (1921–1975), „cap de lot“, alaturi de Constantin Noica, in sinistrul proces inscenat de Securitate, la sfarsitul anilor ’50, unui grup de intelectuali socotiti vinovati de „uneltire contra ordinii sociale“; iar dincolo de acest dureros episod biografic, un remarcabil romancier, critic si istoric literar. Femeia este Nelli Filipescu (1921–2005), colega de facultate la Litere si Filozofie cu Dinu Pillat si, din 1944, sotia lui; implinita profesional ca editoare, memorialista si cercetatoare in istoria artei. Dupa moartea lui Nelli, Monica Pillat-Saulescu, ea insasi scriitoare, a reconstituit tulburatorul dialog epistolar al parintilor sai, completandu-l cu pagini de corespondenta adiacente, fotografii si facsimile. Misterul acestei iubiri nu se elucideaza nici in moarte, precum iubirea dintre Romeo si Julieta; nici in violenta, precum iubirea manipulata perfid dintre Othello si Desdemona; nici in asumarea unei sarcini istorice marete, precum iubirea dintre Enea si Didona; nici in insondabilul mister al esecului, precum iubirea dintre Marie Arnoux si Frederic Moreau. Iubirea dintre Nelli si Dinu se elucideaza in misterul promisiunii «Eu voi fi cu tine» si «Iata, Eu vin curand»… Cartea iubirii lui Nelli si Dinu este, prin adancimea ei neverosimila, o carte despre Judecata de Apoi (cartea pierduta a lui Dinu Pillat se numea Asteptand ceasul de apoi), o carte despre ce ramane din noi dupa ce moartea ori rautatea oamenilor ne-a smuls dintre vii. - H.-R. Patapievici Pe coperta: fotografia de nunta a lui Dinu si Nelli Pillat, 6 decembrie 1944; pana de paun – simbol al nemuririi – a fost fotografiata de Catalin Cioaba. Cuvant inainte de H.R. Patapievici Editie ingrijita de Monica Pillat Fragment din cartea "Biruinta unei iubiri", de Dinu si Nelli Pillat "Nelli, dragostea mea de totdeauna, Am primit astazi, dupa sfarsitul cursului de germana, scrisoarea ta. Am citit-o o data, de doua ori, de trei ori... Pe urma lacrimile m-au impiedicat sa mai deslusesc intelesul cuvintelor. Pe marginea patului meu, il stii si tu, am plans o clipa sau poate un ceas asa cum niciodata - niciodata n-am mai plans pana acum, inconjurat deodata de un gol imens, de o singuratate imensa, de o liniste imensa. Murise parca totul in lume, defmitiv, iremediabil, intr-o atmosfera care gatuia pana si sunetul de deznadejde al vocii. Da, o clipa sau poate un ceas ... Dar pe urma fruntea inalta, privirea, sufletul s-au ridicat incet din ceata grea. S-au ridicat cu ultima energie a tineretii lor, care mai crede, mai trebuie sa creada, pentru ca viata sa nu fie ceva steril si fara rost. S-au ridicat, gata sa accepte orice lupta - cu pretul oricarei umilinte in fata ta si in fata alor tai - pentru a nu te pierde. Nu, Nelli, n-ai dreptate in nici unul din cuvintele scrisorii tale ! In nici unul din acele cuvinte cu germeni de moarte in ele! Suntem facuti unul pentru altul, numai unul pentru altul. O stii si o simti si tu. Trebuie sa stii si sa o simti daca m-ai iubit si ma iubesti cu adevarat. Viata mea se poate implini numai cu viata ta si viata ta se va putea implini numai cu viata mea. Este atat de simplu si de firesc, incat nici nu inteleg cum ai putut sa uiti pentru o clipa. Chiar pentru o clipa. Nu primesc nici sfatul de a te uita si nici ultimul tau sarut. Intre noi doi, un sfarsit nu va putea aduce nici macar moartea cea adevarata, fiindca dincolo de viata de aci ne asteapta alta viata. Da, totdeauna noi doi, numai noi doi. "