Minunea (ediție tie-in)
Descriere
Ma numesc August. Nu va voi descrie cum arat. Indiferent ce grozavie v-ati imagina, probabil ca este mai rau. Minunea iti merge la inima si schimba felul in care gandesti. - Guardian O carte nespus de emotionanta. - Independent Un roman care te inspira, de o forta iesita din comun. - Sunday Express O poveste incredibil de fermecatoare, brutala si intensa. - Observer Fragment din volumul "Minunea" de R.J. Palacio: „Avertisment: puteti vedea acest copil doar cu pregatire prealabila Am avertizat-o pe mama in legatura cu fata lui August. I-am descris cum arata. Am facut-o pentru ca stiu ca nu reuseste intotdeauna sa-si ascunda reactiile, iar August urma sa vina la noi pentru prima oara. I-am trimis chiar si un mesaj pe telefon la serviciu, ca sa-i aduc aminte. Dar mi-am dat seama din expresia ei, atunci cand a venit acasa, ca nu o pregatisem suficient. Cand a intrat pe usa si i-a vazut fata pentru prima oara, a ramas socata. — Buna, mama, el este Auggie. Poate sa ramana la noi la cina? am intrebat-o repede. I-a luat o secunda pana si-a dat seama ca o intrebasem ceva. — Buna, Auggie, a zis ea. Sigur, scumpo, daca si mama lui Auggie este de acord. In timp ce Auggie o suna pe mama lui de pe mobil, i-am soptit mamei: — Nu mai face fata asta ingrozita! Arata ca atunci cand vede la stiri ca s-a intamplat ceva oribil. A dat repede din cap, de parca abia acum isi dadea seama ce fata facuse, si pe urma s-a purtat cu Auggie frumos si normal. Dupa o vreme, Auggie si cu mine am obosit sa lucram la temele noastre si ne-am dus sa stam in camera de zi. Auggie s-a uitat la fotografiile de pe polita caminului si a vazut o poza cu mine si cu tata. — El e tatal tau? m-a intrebat. — Da. — N-am stiut ca esti... Care-i cuvantul potrivit? — Mulatra. — Exact! Asta-i cuvantul. S-a uitat din nou la fotografie. — Parintii tai sunt divortati? Nu l-am vazut niciodata pe tatal tau venind sa te ia de la scoala. — Nu, am zis eu. A fost sergent in armata. A murit acum cativa ani. — O! N-am stiut. — Da, am spus, dandu-i o fotografie cu tata in uniforma. — Uau, ce de medalii! — Da. Era nemaipomenit. — Imi pare rau, Summer... — Mda, e cam nasol. Mi-e tare dor de el. — Da... A incuviintat din cap si mi-a dat fotografia inapoi. — Tu ai cunoscut pe cineva care pe urma a murit? — Numai pe bunica, dar nu mi-o aduc aminte prea bine. — Si asta-i destul de rau. Auggie a incuviintat iar. — Te gandesti vreodata ce se intampla cu oamenii cand mor? l-am intrebat eu. A ridicat din umeri. — Nu prea. Banuiesc ca se duc in rai, nu? Buni acolo s-a dus. — Eu ma gandesc foarte des la asta, am zis. Cred ca atunci cand oamenii mor, sufletele lor se duc in rai, dar numai pentru putina vreme. Se intalnesc cu vechii prieteni, stau de vorba despre vremurile de demult si chestii dintr-astea. Dar eu chiar cred ca pe urma sufletele incep sa se gandeasca la vietile lor de pe pamant, daca au fost bune sau rele sau cum au fost. Si apoi vin din nou pe lume sub forma de copilasi. — De ce ar vrea sa faca asta? — Pentru ca primesc o noua sansa de a trai cum trebuie, i-am raspuns. Au sansa sa incerce din nou. Auggie s-a gandit la ce-am spus si pe urma a incuviintat din cap.”
